Numirea unui nou ministru al Sănătății dă un mic răgaz dezbaterii publice privind reformele. Așa se întâmplă de fiecare dată când se formează un nou guvern. Oricât de multă toleranță am afișa, Florin Bodog, ultimul ministru legitim, nu a demonstrat nimic. Personal, privesc cu încredere și speranță către un nume greu care a demonstrat că poate să ducă până la capăt proiectele. Admir oamenii care știu să valorifice, indiferent de domeniu. Admir mai ales curajul acelor oameni: să renunți la o viață confortabilă și să intri în cuibul de șerpi numit Guvernul României, nu e la îndemâna oricui. Trebuie să fii curajos. Sper să fie iarna noastră primăvaratică, a bolnavilor de tot soiul, care ne încăpățânăm să credem că avem dreptul firesc la viață.
Totuși, nu mă pot abține să nu intru în labirintul în care tocmai va păși viitorul ministru. Dincolo de scandalurile dezinfectanților, a rețetelor compensate, a transplantului sunt boli cronice care par incurabile. De pildă, continua măsluire a produselor subvenționate. Așadar, să încercăm o radiografie a ultimelor luni, să vedem cum arată corupția în starea ei pură. Cu adevărat, s-au rărit cozile la farmacii, însă s-au înmulțit numărul bolnavilor care nu-şi permit analizele şi investigațiile prescrise de medic în ambulatoriile de specialitate. Aici avem alte liste de analize, puţine gratuite şi multe cu banii jos. Dar avem şi plafonul, nelipsit în reţelele publice. Sigur, cei mai mulți medici ar sări și mi-ar spune că plafoanele au fost desființate. De acord, dar bolnavii aleargă ca disperații să ajungă într-un loc ”unde nu s-au terminat banii”. La cele fără plată, după ce policlinica îşi termină numărul analizelor decontat de casa de asigurări, foarte puţini sunt cei care îşi permit să achite contravaloarea lor. Astfel, diagnosticarea şi monitorizarea unor bolnavi este imposibilă, mai ales în cazul persoanelor cu venituri mici. Cum statul are deja un serviciu gratuit de curăţare a buzunarelor pacienţilor, sunt curioasă să văd cum vor arăta pachetele de asigurări sociale, dar şi indicii de mortalitate din următorii ani.
În alt registru, de ani de zile buni, nimeni nu a fost interesat să lămurească lista societăților de asigurare pentru malpraxis. Pe înțelesul tuturor, an de an, Casa Națională de Asigurări de Sănătate aprobă o listă, mai mare sau mai mică, a firmelor cu care medicii pot să încheie o asigurare de malpraxis valabilă. Nu pot să-mi cenzurez întrebarea firească, poate ne lămurește vreo autoritate, celelalte societăți funcționează cumva ilegal pe teritoriul României? În același context, malpraxisul românesc are următoarea formulă: medicul plătește din salariul său amărât o sumă bunicică pe an, iar asiguratorilor le crește profitul. Nu am auzit de nicio despăgubire acordată de o singură societate de asigurări unui pacient. Faptul că nu există ghiduri terapeutice, norme metodologice, criterii clare sau legi corecte este doar o justificare demagogică, fără trecere în iarna anului 2018.
Nu mai vorbesc de felul în care se fac caietele de sarcini pentru licitațiile publice. Aici numai procurorii pot să facă ordine.
Îi urez noului minstru din Ministerul Sănătății să se gândească la bolnavi și apoi la medici, furnizori, producători, distribuitori, farmaciști, personal auxiliar. Închei cu un panseu scris de un om drag, victimă și el, ca mulți alții, a unui sistem bolnav, incapabil sa-i salveze la propriu viața: ”Visez spitale cu lozinci pe care să scrie Trăiască Bolnavii!”
