Sute de artişti, cântăreţi, scriitori, coregrafi, fotografi au iniţiat o petiţie prin care cer coaliţiei de guvernare modificarea Codului Fiscal şi spun că nu vor depune declaraţia 600, asumându-şi riscurile financiare.
Semnatarii petiţiei – printre care actriţa Dorina Chiriac, jurnalista Luiza Vasiliu, scriitorul Alex Tocilescu – spun că nu vor să participe voluntar la un Cod Fiscal abuziv.
„Subsemnaţii – artişti şi lucrători culturali cu activitate independentă – declarăm prin prezenta că am decis să ne asumăm riscurile financiare aferente şi să nu depunem declaraţia 600 în acest an.
Nu o facem din cauză că ne depăşeşte complexitatea formularului ori procedura de depunere sau din cauză că în general nu dorim să facem aceste declaraţii. O facem în semn de protest faţă de prevederile noului Cod Fiscal (Ordonanţa de urgenţă 79/2017), prevederi cărora le corespunde declaraţia 600”, spun semnatarii petiţiei.
„Activitatea cultural-artistică – şi, prin urmare, şi veniturile asociate ei – au prin definiţie un caracter fluctuant în timp şi neregulat: nici un regizor de film nu face în mod constant un film pe an, nici un director de imagine nu filmează pe aceiaşi bani în fiecare an, nici un actor nu joacă în acelaşi număr de filme în fiecare an. (…)
O dijmă pe care statul le-o cere
Predictibilitatea aceasta nu există pentru nici o activitate independentă. Din acest motiv, este complet absurdă obligarea la plata contribuţiilor pe un venit încă inexistent şi profund incert, în condiţiile în care nu există absolut nici un fel de prevederi (posibilitatea unei declaraţii rectificative) legate de restituirea contribuţiilor în cazul nedepăşirii plafonului în anul în curs”, mai scriu iniţiatorii petiţiei.
Artiştii vorbesc despre o dijmă pe care statul le-o cere şi, spun ei, nu vor accepta ca statul să devină un stăpân feudal. De asemenea, scutirea de la obligativitatea contribuţiilor pentru cei cu venituri sub salariul minim nu reprezintă o „facilitate fiscală“, ci o povară asupra acestei categorii, mai precizează semnatarii petiţiei.
„La nivelul actual al preţului plătit per pagină tradusă, valoarea contribuţiilor minime obligatorii într-un an reprezintă, pentru un traducător, echivalentul a 800 de pagini de literatură, fie ea şi a unui autor de Nobel, a lui Hemingway sau Nabokov. Pentru un actor nevedetă sau în primii 10 ani de activitate, contribuţiile minime obligatorii anuale reprezintă onorariul pentru 18 spectacole în Bucureşti şi 40 de spectacole la Tîrgu-Mureş. Majoritatea acestor actori nu sunt şi angajaţi.
Cu toţii, şi traducătorii, şi actorii, şi profesioniştii din film, şi jurnaliştii etc. riscă accidente şi boli profesionale nerecunoscute ca atare în cazul independenţilor. Iar în timp ce unii dintre noi sunt puşi în faţa generoasei opţiuni de a rămâne neasiguraţi la sănătate, alţii – cei angajaţi sau pensionari – se presupune că au capacitatea unică de a beneficia de două ori de acelaşi serviciu medical, ei plătind asigurarea de două ori. Dedublarea ţine, se pare, de condiţia de cetăţean român”.
