Caută
Close this search box.

Brâncuși și compromisul național

rodica sarmas furnea

Nici nu ne-am dumirit bine după eșecul de proporții dat de tehnocrați în demersurile de achiziționare a „Cumințeniei pământului” și iată că autoritățile se lovesc din nou de Constantin Brâncuși.

Celebrarea lui Brâncuși s-a făcut de dragul de a fi punctată și de a justifica interesul formal pentru cel mai mare sculptor dat de români omenirii. Foarte sărăcăcioase manifestările de comemorare, unde s-au tocat niste bani publici și s-au spus discursuri jalnice, politicianiste. Păcat de profesioniștii implicați în proiectele serioase despre Brâncuși, insuficient bugetate și promovate.

Vă mai amintiți de greșelile din iunie, de la Târgu Jiu, când autoritățile locale nu au fost în stare să supravegheze derularea unui contract de publicitate? Panourile în română care ar trebui să îi avertizeze pe turişti să nu distrugă operele lui Brâncuşi, amplasate în parc, erau pline de greșeli de scriere. Incredibil că se întâmplă acest lucru într-un complex cultural, ar spune cei mai mulți. Perfect românește, spun eu, atâta vreme cât direcțiile de cultură sunt populate cu pilele politicienilor sau externalizarea serviciilor, așa cum s-a întâmplat, probabil, în acest caz, s-a făcut cu dedicație pentru o anumită firmă media. Sistemul de achiziții publice, ultracentralizat dar și ultraaranjat, este de fapt un paravan perfect de mascare a afacerilor cu statul, cu criterii făcute special pentru unii. ”Datul pe sub tejghea” s-a transformat în caietul de sarcini, manufacturat desăvârșit pentru firma care trebuie să câștige. Altfel nu-mi explic prostia cu care se perseverează la Târgu Jiu, în jurul lui Brâncuși, artistul care ar trebui să fie reperul culturii naționale.

Sigur, autoritățile au promis sancțiuni, motiv pentru care au demarat o anchetă. Dar știm cum e cu anchetele primăriilor și mai ales cunoaștem calitatea oamenilor implicați în anchetele cu pricina. Nu e bine să generalizăm, dar însăși abundența de incompetență a determinat etichetele puse pe instituția în sine, nu pe oameni.

Nici la Ministerul Culturii lucrurile nu stau mai bine. După ani întregi de incompetență, abia la sfârșitul lui ianuarie, funcționarii ministerului au reușit să trimită documentația necesară pentru includerea în patrimoniul mondial UNESCO a ansamblului cultural de la Târgu Jiu, format din patru opere ­sculpturale: „Masa tăcerii”, „Aleea scaunelor”, „Poarta sărutului” și „Coloana fără sfârșit”. Dosarul nu este la prima variantă. Primul dosar de nominalizare a fost retras de România în anul 2015, din cauza amendamentelor formulate de International Council on Monuments and Sites. Pe românește, nu au fost în stare să facă un dosar. Au trebuit atâția ani să refacă documente și să le traducă și în engleză, nu doar în franceză. Și încă nu a fost dată aprobarea!

Pentru același demers de nominalizare a fost achiziţionat un domeniu special de internet: brancusi.world, care urmează să găzduiască site-ul dedicat nominalizării, site aflat în construcţie. E inutil să vă mai spun că, de luni întregi, site-ul se află în construcție.

Dar să revenim la eșecul achiziționării de către statul român a sculpturii lui Brâncuși, ”Cumințenia Pământului”. Tranzacția între actualii proprietari și guvern s-a încheiat lamentabil. Spun doar că achiziționarea faimoasei opere ar fi fost un beneficiu uriaș, pentru noi toți. Numai că mulți dintre noi n-am înțeles sensul unei astfel de tranzacții. Iar ca lucrurile să fie ca la carte, dezastrul să fie total, am reușit să compromitem în mod definitiv chiar ideea de subscripție publică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri