Caută
Close this search box.

Eroi ai rezistenţei anticomuniste. Povestea tulburătoare a Elisabetei Rizea

Magnanews.ro continuă demersul de a aduce în prim plan portretele eroilor anticomunişti. Povestea tulburătoare a Elisabetei Rizea poate face lejer subiectul unui film dramatic 

Elisabeta Rizea s-a născut într-o familie de oameni simpli, în apropiere de Curtea de Argeş. A fost nepoata fruntaşului ţăranist Gheorghe şută, ucis de Securitate în anul 1948.  A ispăşit 13 ani de temniţă grea pentru că a sprijinit activ «Banda Teroristă» Arseneanu-Arnăuţoiu.

A fost o femeie simplă de la ţară, fără avuţii, cu o bucată mică de pământ, o căsuţă modestă din lemn. Îmbrăcămintea ei de toate zilele era portul naţional, brodat cu modele compalicate în culorile alb-negru. A abandonat şcoala la vârsta de 14 ani pentru a-şi urma destinul, şi anume, acela de a-şi duce existenţa din munca pământului.

În anul 1945 când comuniştii au venit la putere, ca răspuns împotriva regumului, Elisebate Rizea s-a alăturat rezistenţei si i-a aprovizionat timp de 4 ani pe luptătorii din munţi cu mâncare şi bani. Opoziţia faţă de regimul communist, faptul că soţul ei, Gheorghe, s-a alăturat luptătorilor rezistenţei din munţi au dus la torturi şi ani buni de închisoare.

A fost numită “duşman al poporului”, iar gospodaăria etichetată drept “casă de bandiţi”, apelative ce constituiau cele mai grave acuzaţii intr-un stat comunist. A fost în cele din urmă prinsă de miliţie şi condamnată la 7 ani de închisoare. În faimoasa închisoare de la Piteşti, Elisabeta Rizea a fost pusă în lanţuri şi închisă în celula de maximă securitate.

În primăvara anului 1958, Elisabeta continuă să ia legătura cu ofiţerii din Rezistenţă prin intermediul unei „căsuţe poştale” din scorbura unui copac din Valea Morii. Când Gheorghe Arsenescu a fost arestat in 1961, este arestată şi ea din nou şi sentinţa îi este prelungită cu încă 25 de ani.

A fost transferată la Mislea, inchisoarea centrală a femeilor deţinute politic, unde a stat închisă alături de zeci de femei legionare. În timpul incarcerării a fost torturată pentru ideile ei. A fost atârnată cu părul de un cârlig şi bătută până la pierderea cunostinţei. “După ce mi-au tras masa de sub picioare, au început să mă bată cu un băţ până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste şi am leşinat. Îmi făceam cruce cu limba in cerul gurii şi mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic……..Când m-a bătut cel mai rău Cârnu, m-a dus la miliţie, într-o cameră. A tras o masă. Avia un cârlig mare la mijloc acolo. Şi a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, după aia a suit scaunul pe alt scaun şi a urcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo sus în cârlig. Şi era un lanţ şi a băgat lanţul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini. Şi mi-a fost frică (…) şi stam şi ţipam şi spuneam: «Domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu’, scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, nu ştiu de ei, nu mă întrebaţi, că nu ştiu!». Când m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coadă, mi-a dezlegat părul şi m-a lăsat numa-n mâini. Da’ păi tot nu i-am vândut… Şi după aia m-a dat jos, m-a dezlegat la mâini, era o căldare de apă pă sobă acolo şi a muiat un sac în apă, l-a stors, mi-a luat fota aia după mine şi-a pus sacul aşa, peste mine. Şi a băgat pe mâna dreaptă un d-ăla dă cauciuc, aşa, cu şnur, şi m-a făcut toată numai dungi groase cât mâna. Zece zile am stat în spital numa-n frunte şi genunchi”. (Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, ediţie îngrijită de Irina Nicolau şi Theodor Niţu, Humanitas 1993). După apariţia la televizor a eroinei, fiul căpitanului Cârnu a venit la poarta ei la Nucşoara şi i-a spus: „Tata s-a spânzurat”. Cât despre Elisabeta, spunea despre comuniştii care au chinuit-o: „Eu îi iert dacă Dumnezeu îi iartă”..

În termenii amnistiei generale, Rizea a fost eliberată din închisoare în 1964. Timp de aproape 30 de ani a fost ținută sub supravegherea strictă a organelor de anchetă. Era chemată permanent la interogatorii și împreună cu soțul său erau considerați „dușmani ai poporului”. 35 de ani mai târziu, povestea ei a fost publicată în ziarele românești și prezentată în documentarele despre perioada comunistă. La alegerile din mai 1990, îndemna țăranii României libere „să nu aleagă un singur partid”. În replică, autoritățile au internat-o în spitalul din Pitești pentru „diagnosticare”, dar a reușit să fugă. Primul interviu a apărut în serialul pentru televiziune Memorialul durerii. Acest prim interviu a fost făcut în 1992, când o mare parte din sat era împotriva ridicării unei troițe în memoria fraților ei din munți. După difuzarea interviului, au început să vină oamenii la Elisabeta Rizea, au început să i se ia interviuri. În luna mai 2001, Elisabeta Rizea a fost vizitată de Regele Mihai I, pe care îl cunoscuse în copilărie. „Spunea ghicitori, iar eu râdeam. Odată, am copt împreună porumb, dar mie mi-a dat partea cu boabele mai mari”, povestea Rizea. Eroina din Nucșoara a trecut la cele veșnice pe 6 octombrie 2003. „Trei zile dacă mai trăiesc, da’ vreau să știu că s-a limpezit lumea”, spunea la un moment dat Elisabeta Rizea.

Deși astăzi există mai multe monumente închinate haiducilor musceleni (Troița de la Poenărei, Monumentul de la Nucșoara, Troița de la Cetățuia Negru Vodă), pentru memoria Elisabetei Rizea mai sunt încă multe de făcut. Astăzi, strada casei ei îi poartă numele. De asemenea, în 8 octombrie 2016, strănepotul ei, Bogdan Vârvoreanu și numeroși membri ai Asociației Neamunit au ridicat o troiță în cinstea eroinei și a tuturor luptătorilor anticomuniști de la Nucșoara. În trecut însă, planurile în acest sens au fost mai îndrăznețe. În presa postdecembristă, Liviu Mihaiu lansa la un moment dat inițiativa ridicării unei statui în cinstea acestei ţărănci eroine, fie pe piedestalul fostei statui a lui Lenin din Piața Presei Libere, fie pe cel al Ostașului Sovietic de pe bulevardul Kiseleff, „pentru simplul motiv că mai întâi a existat Elisabeta Rizea, un sat Nucșoara (sub munte, în Argeș) și mult mai apoi, datorită lor, libertatea cuvântului”.

Sursa: Documente arhive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri