Iarna de la sfârşit de februarie ne-a luat prin surprindere. Aşteptam ghiocei, zambile, lăcrămioare şi ne-am trezit cu o imensă întindere albă. Dar de-aici şi până la apocalipsa creată de autorităţi, în frunte cu ANM, e cale lungă.
La fel de surprinşi am fi fost şi dacă zăpada venea în decembrie sau ianuarie. Tot isterizaţi de coduri galbene, roşii, verzi, albastre am fi fost, ca şi cum gerul şi ninsoarea ar avea culoare, şcoli închise timp de o săptămână, încălzire globală, breaking news-uri cu titluri cât roata carului, care să mai acopere puţin înşfăcarea statului de drept de către penali.
Dar să aruncăm un ochi spre iernile de altădată. Chiar din Bucureşti, care a supravieţuit şi sub nămeţi de doi metri. Chiar şi de cinci.
Secolul trecut a avut câteva ierni care vor rămâne în istorie, consemnează TVR. Au fost momente când troienele erau de 5 metri înăltime, iar temperaturile, de minus 30 de grade.
Armata era scoasă la deszăpezire, iar oamenii erau mult mai săritori. Femei şi bărbaţi ieşeau din case sau din fabrici, înarmaţi cu lopeţi, croind drum prin nămeţi.
În Capitală erau atunci -24 de grade, iar in Constanţa – minus 25. Cea mai scăzută temperatură a fost în Ţara Bîrsei: -38,5 grade C.
În februarie 1929 s-au închis şcolile, s-au amânat încorporările, dar şi alegerile parţiale pentru Senat şi Cameră.
Minima a fost atinsa din nou în 25 ianuarie 1942, an în care în Bucureşti s-a înregistrat şi un record de frig: la staţia din Băneasa au fost – 32, 2 grade Celsius.
Iernile de demult. Zăpezi mari chiar şi de Paşte
Despre iarna din 1954 s-a spus că a fost cea mai grea din secolul trecut. Marele Viscol a adus nămeţi de peste 5 metri în sud-estul ţării, iar vântul sufla cu aproape 130 de km/h în Bucureşti.
În acele cumplite zile ale începutului de februarie s-a înregistrat, potrivit ANM, cel mai puternic viscol din secolul XX.
Tramvaiele au rămas blocate în zăpadă mai multe zile, iar militarii au lucrat zi şi noapte la deszăpezire. Tot atunci au fost aduse şi primele maşini speciale de deszăpezire din URSS. Oamenii au ieşit în stradă să ajute.
În iarna din 1967, zăpada a ajuns la 3-4 metri, iar la strada principală se ajungea doar prin tuneluri săpate prin zăpadă.
Pentru că tractoarele cu pluguri nu mai făceau faţă, orăşenii s-au mobilizat şi-au ieşit pe străzi înarmaţi cu lopeţi. Primele mijloace de transport care au circulat au fost tramvaiele, iar de o parte şi de alta a şoselei erau nămeţi de peste un metru înălţime.
FOTO: bucurestiulmeudrag.ro, captura youtube
În 1995 a nins şi-a viscolit şi de Sf. Gheorghe, în aprilie, chiar în ziua de Paşti. Tot atunci, în unele zone ale României, stratul de zăpadă s-a menţinut aproape şase luni.
