Caută
Close this search box.

Jurnalul emoţionant scris de o adolescentă bolnavă de cancer. „M-am tuns încă de dinainte şi acum stau şi mă uit la covorul de păr ce cade pe pernă de fiecare dată când îmi aşez capul”

Andreea Rodiana Fumu, o tânără în vârstă de 16 ani elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Iaşi, a fost diagnosticată în 2018 cu sarcom pelvin, cu metastaze pulmonare şi osoase – o formă de cancer osos în stadiu avansat. Adolescenta a început să ţină, în paralel cu tratamentul într-o clinică din Viena, un jurnal medical. 

Andreea Rodiana Fumu urmează în prezent o schemă de tratament într-o clinică privată din Viena. În Iaşi, colegii şi prietenii Rodianei au început o campanie de strângere de fonduri pentru tratamentul fetei întrucât costurile acestuia depăşesc suma de 70.000 euro.    Andreea a ajuns în clinica privată din Viena duminică, 18 februarie. De atunci, Rodiana ţine un jurnal virtual, pe contul personal de Facebook, pentru prietenii şi donatorii care o sprijină. În ultima postare, a patra din jurnalul medical, pacienta povesteşte care sunt gândurile care o frământă de la aflarea diagnosticului şi cum se simte după începerea tratamentului.

Mai jos, mesajul integral al Rodianei:

Pagina 4: Trec zile, zile grele cu tratamente năucitoare, tratamente grele. E greu să te trezeşti într-o zi şi să afli că ai (ca să o spun fără perdea) CANCER, şi încă unul aparent foarte rar. În fază metastazată. Stai şi te gândeşti că ieri erai sănătoasă iar azi ai o tumoră de peste 20 de centimetri, plămânii afectaţi şi ei de metastaze şi pe lângă toate acestea mai ai şi un picior aproape disfuncţional.
M-am tuns încă de dinainte şi acum stau şi mă uit la covorul de păr ce cade pe pernă de fiecare dată când îmi aşez capul. Au avut dreptate, o să cadă… o să cada tot. Am început un tratament şi încep să aud. „Are prea puţine globule albe“, ,,are imunitatea prea scăzută”, ,,aveţi grijă, fără contact cu alţi oameni, purtaţi măşti de protecţie” . Da, ăsta e efectul citostaticelor şi ce? În fiecare zi ni se induc atâtea griji… În fiecare zi aud ,,trăieşti datorită chimioterapiei, trăieşti datorită pastilelor.”    Azi am ajuns la un consens cu universul.. Şi nu, nu m-am întrebat de ce eu, de ce tocmai eu… am tăcut şi am acceptat într-un final. Tratamentul merge pentru că EU vreau să îl accept, corpul meu ştie că este vital. Pot lua medicamentaţia şi ştiu că funcţionează pentru că sunt sigură că îmi reface corpul. Sunt recunoscătoare că pot merge, e o minune că am nevoie doar de reconstrucţii osoase şi câteva intervenţii chirurgicale. 
POT trece peste BOALĂ pentru că ştiu că sunt susţinută de nişte oameni minunaţi. E greu, cu suişuri şi coborâşuri, însă AZI mi-am dat seama că un ZÂMBET poate face minuni. Încerc şi zâmbesc pentru ca să mă vindec. Încerc să zâmbesc ca să îi fac fericiţi şi pe cei de lângă mine, zâmbesc pentru ca să fac BOALA să PLÂNGĂ.”   Eleva din Iaşi poate fi susţinută prin donaţii în conturile: RO66BTRLRONCRT0359194901 – cont RON; RO16BTRLEURCRT0359194901 – cont EURO; Titular cont: Fumu Carmen Maria (mama pacientei).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri