Când un părinte își duce copilul prin parc, sau pur și simplu la o plimbare, în încercarea disperată de-a întârzia nesfârșitul șir al zilelor și nopților pe care le va petrece cu ochii lipiți de monitorul unui computer, trece uneori printr-un loc căruia odinioară i se spunea, habar n-am de ce, „loc de joacă”. Chestia e că, fiind ceva amenajat de primărie, nu-i obligatoriu să-i deslușești o logică, un rost.

Așadar, un „loc de joacă” pentru copii, altceva decât locul de joacă pentru funcționarii adulți, care este primăria însăși. Primăria asta pare că a avut o copilărie cam monotonă. Când era ea mică, probabil nu existau prea multe posibilităţi.

În primul rând, dacă ești foarte atent, descoperi aici o moviliţă de nisip risipită în toate direcţiile. E gândită probabil să-i ademenească pe cei mici precum înşelătoarele nisipuri mişcătoare. Basculanta a trecut iute, şoferul şi-a făcut treaba, o fi avut omul şi alte probleme. Ce şi-a zis primăria (acum adolescentă)? Nu trebuie multe fasoane la aşezarea nisipului. Oricum, ăia mici, presupunând prin absurd că se lasă păcăliți să nu mai butoneze telefoanele mobile, îl vor împrăștia cu lopeţele, grebluţe şi găletuşe.

L-am urmărit pe unul din copiii ăștia zece minute, după ce i s-a dat dat drumul în mijlocul „locului de joacă”. A privit îndelunglung nisipul frământat de încălţările adulţilor, amestecat cu beţe pentru igiena urechii, capace de bere şi deşeuri naturale canine, bălăriile viguroase din jur, sârmele ţâşnind din adâncuri.

Însoțitoarea lui a vrut să-i facă un castel, cum îi amintea dânsa că se făcea demult, tare demult. A umplut găletuşa cu nisip umed (sperând că e de la ploaie) şi-a răsturnat-o. A rămas ceva care, cu puţină imaginaţie, putea fi și un castel. Copilul l-a strivit calm cu palma. L-am înțeles perfect.

În afară de nisip, primăria le-a dăruit copiilor: un balansoar, un carusel, un leagăn, un spalier şi-un tobogan. Pentru părinţi, a instalat o bancă la care e o pândă şi-o bătaie continuă. Trecem cu copiii de mână pe la diversele aparate. Şase balansuri în balansoar. Trei ture de carusel. Cinci huţa-huţa în leagăn. O tracţiune la spalier. Sărim peste tobogan, fiindcă după ultima zăpadă tabla a scos la iveală nişte ascuţişuri şi nişte tăişuri.

Rotaţia pe aparate continuă. Ai zice că e echipa de gimnastică a României la combinata olimpică. Sau circuitul unor micuţi pacienţi într-un tratament de vindecare. Vindecarea de copilărie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 6 =