Un domn tânăr, bolnav român, cu o hernie de disc, a ajuns îndoit de spate la camera de gardă a unui spital bucureştean. Medicii s-au uitat la faţa lui, nici măcar la spatele său şi i-au spus, politicos, că trebuie să-şi facă o investigație prin rezonanță magnetică. I-au făcut imediat o trimitere către un centru privat. Tânărul domn nu avea cum să suporte costurile, pentru că trăieşte dintr-un salariu de 2000 de lei, dar, tot îndoit de spate, a mers acasă, la parinţii lui, ca să-i rezolve problema cu pricina. Până acum, nu şi-a facut nici RMN, daur nici nu şi-a îndreptat spatele.
O amică a mers într-o clinică de dermatologie a altui spital bucureştean, unde capitalismul înfloreşte în buzunarele unor investitori, pentru că au fost externalizate toate serviciile de laborator. Astfel, a fost trimisă să-şi plătescă o analiză bacteriologică. Ea, cu principii, nu a vrut să plătească analizele la privat, pentru că a solicitat serviciile într-un spital public şi, lună de lună, cotizează din salariu la fondul de asigurări de sănătate. Amica mea, o contribuabilă model, aşteaptă de mai bine de 6 luni ca laboratorul spitalului să aibă bani pentru examenele ei medicale.
O tânără doamnă a mers la Fundeni, într-o clădire insalubră, destinată cercetării, să-şi facă nu ştiu ce soi de teste, pentru că, auzise ea, se derulează un program profilactic. Printre cobai, dar şi şobolani nepoftiţi, şi-a împlinit fantezia şi a facut, din bani publici, un test. De 3 ani, de câte ori vorbeşte de locul cu pricina, vomită la propriu.
O doamnă proaspăt pensionată îşi exasperează, săptămânal, doctoriţa de familie. Cu toate medicamentele prescrise, săraca femeie are tensiunea crescută. Dar şi săraca doctoriţă este deranjată şi agresată psihic de femeia hipertensivă. Săptămâna trecută, i-a spus de la obraz: „Doamnă, nu vă mai primesc decât o dată pe lună”.
Un domn respectabil, om de afaceri, şi-a pus trei dinţi de porţelan. Toate bune, până într-o zi, când cu unul dintre ei a rămas în mână. Când a mers cu el la stomatolog, acesta a dat din umeri şi i-a spus că trebuie schimbat pivotul, pentru că îl făcuse prost. Domnul respectabil mănâncă acum doar pe o parte, pentru că, încăpăţânat, nu vrea să plătească şi neîndemânarea medicală.
Opresc aici şirul defect al cunoştinţelor mele. Mă întreb însă, dacă toţi oamenii păgubiți într-un fel sau altul s-ar asocia şi ar da în judecată Ministerul Sănătății, ar exista un judecător, unul singur, care să le dea dreptate? Fără riscul de a greși, cred cu convigere că lipsa de respect este adevăratul cancer a întregii societăți românești și cel mai bine se vede acest lucru dincolo de poarta spitalului.
Un răspuns