Păstrând dragostea și respectul nostru uriaș pentru cei care fac performanțele din arene, ca și pentru toți ceilalți sportivi activi, indiferent de numărul lor de medalii și recorduri -, prin ”Sport” vom înțelege aici, preț de câteva rânduri, OAMENII care activează în domeniul Sportului (și al Tineretului), acei mulți și cel mai adesea anonimi angajați din Direcțiile Județene, Direcția Municipală București, din cluburi sau asociații și, desigur, din federațiile sportive, oameni fără al căror sacrificiu – total și necondiționat – performanțele universale și istorice ale sportului românesc nu ar fi fost posibile. Așadar, Sportul nu mai poate aștepta. În momentul de față, mai mult ca oricând până acum, conducerea Ministerului Tineretului și Sportului are o problemă uriașă de moralitate și conțtiință. Mișcările sindicale de protest din sport sunt doar începutul unui fenomen intens, care ar putea afecta masiv și iremediabil cea mai mare sursă de performanță, imagine și prestigiu a României. Angajații din federații și din teritoriu, despre care scriam mai sus, cum ar fi experți, antrenori, specialiști, kinetoterapeuți, personal muncitor, ingineri, economiști etc, oameni care își sacrifică viețile personale și muncesc non-stop inclusiv în weekend-uri, ei bine acești oameni trăiesc LA LIMITA MIZERIEI, cu 1100-1200 lei lunar, în timp ce, spre pildă, în chiar ministerul care îi patronează salariile au crescut simțitor, ca să nu mai vorbim de alte ministere și domenii !
Este normal, doamnă MINISTRU BRAN ? Este normal, DOAMNĂ PRIM-MINISTRU DĂNCILĂ ? E normal, alt exemplu, ca un contabil care calculează banii necesari pentru masa unor campioni mondiali sau olimpici, ori poate pentru sportivi obișnuiți, să primească o jumătate, un sfert sau chiar mai puțin față de un contabil dintr-un alt minister sau regie autonomă (care nici măcar nu aduc faimă României, dimpotrivă, dar asta nu mai contează), doar pentru că aceștia din urmă sunt din ALTĂ PARTE? Împărțim oamenii în semizei, supra-oameni și sub-oameni? Cum și cu ce drept? Vă întreb în primul rând ca pe niște femei, ca pe niște ființe speciale, dăruite de Dumnezeu cu forța și puterea maternității și a sensibilității. Dar vă întreb și ca pe niște cetățeni care s-au angajat să își servească poporul cât mai bine și mai corect cu putință, fără să vă oblige nimeni să faceți acest lucru și indiferent din care partid veniți. Aceleași întrebări ar fi fost valabile și pentru reprezentanții oricărui alt partid. Aici nu e o chestiune de politică. E doar politica vieții și a adevărului. Este normal ca oameni absolut egali în muncă și pregătire să trăiască într-o inechitate DE-A DREPTUL IMORALĂ doar pentru că lucrează în alte domenii, compartimente sau ministere ? E greu de imaginat că așa gândiți și doriți cu adevărat. Oricum, Sportul nu mai poate aștepa.
