Caută
Close this search box.

Inscripția de pe Crucea Domnului IISUS

INRI în Latină, YHWH sau JHVH în Ebraică

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ev.Ioan 3:16)

Deseori, când auzim sau citim ce s-a întâmplat în trecut, nu ne facem timp să analizăm, ci doar acceptăm totul ca ceva de la sine înțeles. Dar dacă vom analiza informația mai profund, vom putea învăța multe, vom înțelege lucruri importante și uneori vom descoperi lucruri noi. Acest principiu este valabil și în cazul „inscripției” care a fost pusă deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Aceasta este mult mai mult decât o simplă inscripție. Să privim ce scrie apostolul Ioan în Evanghelia sa, despre asta:

Ioan 19:17-22 „Acolo a fost răstignit şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „IISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în limba ebraică, latină şi grecă. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor i-au cerut lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”,ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.”

La o analiză mai atentă a relatărilor din Biblie, aflăm că această inscripție, scrisă din ordinul lui Pilat și țintuită pe cruce, a produs mult stres și anxietate fariseilor și saducheilor vremii. Să încercăm să dezbatem dilema lor și poate reușim să înțelegem mai bine evenimentele acelor zile.

În primul rând, să vedem de ce au pus romanii o inscripție pe cruce.

Marcu 15:26: „Deasupra era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”.

Era un obicei roman, să atârne o inscripție, numită de ei „titulus”, la gâtul celui condamnat la moarte prin crucificare, ca s-o poarte pe drumul spre locul răstignirii. Acest „titulus”, era o placă de lemn acoperită cu ghips pe care scria cu negru, motivul condamnării celui în cauză. Când condamnatul ajungea la locul crucificării, inscripția era luată de la gâtul acestuia și bătută în cuie pe cruce, deasupra capului celui crucificat, ca toți s-o poată vedea. Scopul ei era să descurajeze orice act de nesupunere față de legea și autoritățile romane.

Și acum, să privim puțin obiceiurile evreilor legate de „mielul de Paști”.

În cartea Exodul, capitolul 12, citim că Dumnezeu le-a poruncit să sacrifice mieii pe data de 14 Nissan. Cu patru zile înainte de sacrificare, mielul trebuia separat de turmă, ca să nu aibă nici „o pată și nici un cusur”. Sacrificarea unui miel bolnav sau rănit, era o insultă la adresa Lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ofere ce aveau mai bun ca jertfă Domnului. (Notă: nu persoana care aducea jertfa trebuia să fie perfectă, ci jertfa trebuia să fie perfectă; noi nu suntem perfecți, dar Isus, salvatorul nostru a fost și este. Tocmai pentru că nu suntem perfecți ne face să avem nevoie de un Mântuitor, care să ne salveze.)

Când familiile evreiești ajungeau în Ierusalim cu mieii pentru Paște, aduceau cu ei sau cumpărau din cetate, o etichetă de bronz, care avea inscripționat numele familiei, pe care o legau la gâtul mielului. Era o metodă foarte bună de identificare a mielului atunci când se pierdea în mulțimea de miei aduși în Ierusalim în acea zi. Fiecare cap de familie își dorea ca Dumnezeu să știe că familia lui serbează Paștele și respectă poruncile Lui și că mielul care le purta numele a fost jertfit pentru ei. Este uimitor cum toate aspectele sărbătoririi Paștelui prefigurau jertfa lui Isus Cristos, ca Mielul de Paște pentru întreaga lume, cu mult înainte de venirea Lui în trup. Deci, care este semnificația reală a „titulus”-ului și a plăcuței cu numele familiei, în formarea imaginii de ansamblu?

Din Ioan 19:19-20, aflăm că Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra capului lui Iisus, pe cruce. Inscripția a fost tradusă: „Iisus din Nazaret, Împăratul iudeilor” și că a fost scrisă în ebraică, greacă și latină. Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Iisus era aproape de cetate: era scrisă în ebraică, latină şi greacă. Înseamnă că romanii citeau în limba lor, latină, evrei în limba ebraică, iar toți ceilalți puteau citi în cea mai comună limbă a vremii, adică, limba greacă.

Scribii din acea vreme, obișnuiau să ia primele litere ale cuvintelor dintr-o frază și să le pună împreună, ca să vadă dacă nu cumva în acea ordine, aveau un înțeles secret. Prima menționare istorică a acestui obicei este din perioada captivității babiloniene a poporului evreu. Și în zilele noastre se mai folosește tehnica formării frazei în așa fel încât, primele litere ale cuvintelor să însemne ceva și este numită „acronim”. Scripturile Vechiului Testament aveau multe acronime și evreii erau obișnuiți cu ele. Biserica Romano – Catolică folosește acest obicei străvechi, inscripționând pe crucifix-urile ei literele „INRI”. Acestea sunt primele litere ale celor patru cuvinte inscripționate pe crucea Lui Isus, în limba latină. Deci prima „I” este de la IISUS, a doua literă „N” este de la NAZARET, a treia literă „R” este de la REGE și în final ultima literă „I”este de la IUDEI.

Biserica Romano – Catolică a aplicat corect obiceiurile religioase evreiești dar, folosind traducerea în limba latină, se pierde imaginea de ansamblu a faptului că Iisus este Mielul de Paști. Dacă vom analiza textul în ebraică vom observa mărturia incredibilă transmisă tuturor evreilor și nouă astăzi, care a ofensat atât de profund pe marele preot și pe cărturari. Aceștia au citit cu atenție primele litere ale fiecărui cuvânt scris în ebraică, ca să afle dacă textul are vreo semnificație ascunsă. Când au înțeles mesajul, s-au supărat, știind că inscripția era publică, o putea citi oricine trecea pe acolo. Ioan 19:20 : “Mulţi dintre iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Iisus era aproape de cetate”

Să vedem și noi ce au văzut evreii pe crucea Lui Iisus: Primele litere ale fiecărui cuvânt de pe inscripție, așa cum le vedem scrise în limba ebraică, sunt Y H V H care corespund cuvintelor în ebraică: Y de la YEHOSHUA (Isus), H de la HANATZRI (Nazaret), V de la VEMELECH (Regele) și H de la HAYHOODEM (Iudeilor). YHVH, numele Lui Dumnezeu în ebraică este o tetragramă (cuvântul “tetragramă” este din limba greacă și înseamnă „cuvânt din 4 litere”). Pronunțarea originală a acestui nume s-a pierdut, datorită fermei hotărâri a evreilor de a nu-l pronunța niciodată, pentru că este numele sfânt al lui Dumnezeu. Ei preferau să rostească „Adonai”, când se refereau la Dumnezeu, care este tradus în alte limbi prin „Domnul”. Pronunții cum sunt Iehova, Yahveh sau Yahweh sunt folosite de mulți, fără să existe certitudinea că vreuna dintre aceste forme este cea corectă. Unii cercetători ai Bibliei, preferă să se refere la Numele lui Dumnezeu simplu, prin YHWH sau JHVH, fără vocale. Acest nume apare de peste 6800 de ori în Biblia în limba ebraică. Acum putem înțelege de ce se simțeau atât de ofensați liderii religioși iudei, de mesajul secret al inscripției puse pe crucea Domnului Iisus. Când Ponțiu Pilat a pus inscripția pe crucea lui Isus, nu știa că mesajul secret al textului era „acronimul” pentru„Dumnezeu” – JHVH sau YHWH  și că acum toți evreii puteau să-l vadă.

Dumnezeu a folosit un lider roman, ca să pună numele Său sfânt -YHWH – pe cruce, ca să arate că Iisus Cristos a fost Mielul ales de El!

După ce liderii religioși au citit inscripția, s-au dus la Pilat ca să-i ceară s-o modifice, dar Pilat ajunsese la limita acceptării cerințelor liderilor religioși iudei. Pilat știa că Iisus era nevinovat, nu găsise nici o vină în El și totuși a acceptat cerea lor de a-L răstigni. Dar acum a hotărât că a cedat destul în tot procesul judecării, condamnării, pedepsirii și crucificării, a fost singura dată când Pilat a rămas ferm și le-a replicat scurt: „Ce am scris, am scris…” (Ioan 19:22a).

Cu această nouă înțelegere a ce s-a întâmplat atunci, putem vedea o altă dimensiune a celui mai mare sacrificiu adus din dragoste, din toate timpurile.

În timp ce mieii de Paște erau sacrificați în Templu și sângele lor curgea pentru iertarea păcatelor celor care i-au adus pentru jertfă, pe dealul Golgotei, sângele fără păcat al lui Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, curgea pentru răscumpărarea noastră, iar deasupra capului Său, ca toți să poată vedea era scris: YHWH, Numele Tatălui Său.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri