După ce întreaga lume a aflat despre loviturile de ripostă date de coaliţia formată de Statele Unite ale americii, Marea Britanie şi Franţa împotriva regimului de la Damasc, credem că ar fi interesant să prezentăm armele cu care au participat fiecare din membrii coaliţiei. Un total de 105 rachete au căzut la ora 4 a.m. (ora locală) peste un Centru de cercetări din Damasc şi un depozit şi ubn buncăr aflat la circa 24 km (15 mile). Ţintele din lista SUA au inclus următoarele:
- 4 rachete au vizat zona Aeroportului Internaţional Damasc. Toate rachetele au fost interceptate.
- 12 rachete au vizat Aeroportul Militar Al-Dumayr. Toate rachetele au fost interceptate.
- 18 rachete au vizat Aeroportul Militar Bley. Toate rachetele au fost interceptate.
- 12 rachete au vizat Aeroportul Militar Shayarat. Toate rachetele au fost interceptate.
- 9 rachete au vizat Aeroportul Militar Mezzeh. Cinci dintre ei au fost interceptate.
- 16 rachete au vizat Aeroportul Militar Homs. 13 dintre ei au fost interceptate.
- 30 de rachete au vizat ţintele din zonele Barzah şi Jaramani.
Şapte rachete au fost interceptate. Conforma surselor consultate de către cei de la Debkka, în primul val de bombardamente aliate au fost trase aproximativ 100 de rachete de croazieră, „ţintele fiind aeroportul militar Mezza din apropierea Damascului, ţintele la Arzza precum şi «laboratorul de cercetare» de la Jamarya, acela care fusese lovit şi de către Israel, precum şi două ţinte în legătură cu arme chimice în apropiere de Homs… Sursele militare consultate de noi raportează că rachetele şi elicopterele din forţa aliată de atac condusă de SUA au mai lovit şi locaţii ale armatei siriene şi forţelor Hezbollah din imediata apropiere a bazei aeriene de la Al Dumeir, situată la 40 de kilometri vest de Damasc, în munţii Qalaunmun, unde cele două forţe construiseră instalaţii subterane. Aceste lovituri sunt, evident, doar primul val al unei operaţiuni combinate aliate în Siria.
Marea Britanie a lansat 8 rachete de tip „Storm Shadow”, din avioane, iar Statele Unite şi Franţa au asigurat suport de pe mare şi reactoare. Franţa a tras 12 rachete de croazieră, 3 de pe fregate şi 9 din avion, în timp ce Statele Unite au lansat 85 de rachete asigurând cea mai mare puere de foc.
De pe mare Siria a fost fost ţintită din trei direcţii de pe nave, şi submarine aflate în Marea Roşie, Golful Arabiei de Nord şi Estul Mediteranei, iar reactoarele au decolat din Cipru. Franţa şi conform relatărilor din Qatar.
Implicarea Marii Britanii a constat în trimitere de către Royal Air Force a patru avioane de tip Tornado GR4s pentru a ataca Uzina de arme chimice Him Shinshar. Aceste avioane ating viteza maximă de 1,3 Mach (1605 km pe oră) şi pot transporta mai mult de 8 tone de armament, fiind cele mai avansate reactoare al Rozal Force. În noapte atacului, cele 4 GR4s au lansat 8 bombe de tip Bunker Busting, un tip de muniție care este proiectat să penetreze ținte întărite sau ținte îngropate subteran adânc, cum ar fi buncăre militare.
Franţa a contribuit cu lansarea a 12 rachete de croazieră de pe reactoare de luptă Mirage – viteza maximă de 2 Mach şi Rafale şi de pe patru fregate militare. Ambele reactoare ale Franţei au capacitatea de a transporta rachete ce pot să atingă ţinte din Siria fără a intra în spaţiul aerian al Siriei.
Statele Unite au pus la dispoziţie bombardiere de tip B-1B şi au lansat rachete de pe Crucişătorul Ticonderoga Monterey, submarinul de clasa Virginia John Wearner şi alte două nave de război. În total Statele unite au lansat 66 de rachete Tomahauk şi 19 tipuri de rachete aer-sol. Rachetele în greutate de 1500 kg fiecare, cu un motor de rachetă poate zbura cu viteza de 550 mile pe oră. Aceste arme sunt ghidate prin GPS.
Numărul armelor folosite în războiul din Siria este mult mai mare şi divers, dar cele prezentate au fost folosite în atacul din 14 aprilie.
