Reacţie a lui Ion Iliescu, fost preşedinte al Românei, după ce președintele Klaus Iohannis a semnat, avizele pentru urmărirea penală, în dosarul Revoluției, pe numele lui Ion Iliescu, a fostul premier Petre Roman și a fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu.

Iliescu susţine că nu este surprins de decizia preşedintelui Iohannis, dar subliniază că nu vede care este cadrul legal pentru acest act. La rândul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spune că cerea făcut preşedintelui Iohannis este justificată, conform legii.

„Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor”, scrie Ion Iliescu pe blogul său.

El afirmă că un dosar de cercetare penală nu poate fi fundamentat pe „viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă”.

Iliescu sudţine în acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor, că nimeni nu poate să spună că știe tot ce s-a întâmplat.

„Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.”, mai arată Ion Iliescu pe blog.

„Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente.

Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară a CFSN?, afirmă Ion Iliescu pe blogul său.

Ce spune Parchetul

Precizări privind solicitarea adresată președintelui României în vederea exercitării prerogativelor constituționale și legale în cauza intitulată generic “Dosarul Revoluției”

Având în vedere afirmațiile lansate în spațiul public prin comunicatul de presă al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie (IRDD) 1989, potrivit cărora în cauza intitulată generic “Dosarul Revoluției” nu era necesară obținerea autorizării din partea președintelui României precum și referirea la faptul că una dintre persoane vizate nu a avut calitatea de ministru, Biroul de informare și relații publice al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele precizări:

Conform dispozițiilor art.109 alin. 2 din Constituția României, art. 12 din Legea nr. 115/1999 privind respnsabilitatea ministerială, republicată și art. 2941 Cod procedură penală, doar Președintele României are dreptul să autorizeze efectuarea urmăririi penale a foștilor membrii al Guvernului României. În vederea edificării cu privire la natura juridică a Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) și a caracterului juridic al actelor emise de acest organism, s-au solicitat opiniile principalelor facultăți de drept din țară (Cluj – Napoca, București și Iași). Aceste instituții de învățământ superior au concluzionat, fără echivoc, faptul că ”deși cadrul legal de funcționare al CFSN a fost definitiv conturat abia în data de 27.12.1989, prin Decretul-Lege nr. 2, din punct de vedere faptic CFSN a acționat în perioada 22-27.12.1989 ca un veritabil Guvern, învestit prin susținerea populară existentă la momentul respectiv”.

Cu toate că faptele ce formează obiectul dosarului au fost săvârşite anterior adoptării Constituției României din 1991 (revizuită în anul 2003) și intrării în vigoare a Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, ce reglementează procedura de urmat în cazul atragerii răspunderii penale a membrilor Guvernului și având în vedere că normele de procedură sunt de strictă interpretare și imediată aplicare, procedura judiciară de sesizare a Președintelui României pentru a cere urmărirea penală a unui fost membru al Guvernului este aplicabilă și în prezenta cauză.

Altfel, prin Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999, Curtea Constituțională a statuat că în privința mandatului de membru al Guvernului, Constituția nu a instituit imunitatea, ci o altă măsură de protecție, și anume condiționarea dreptului de a cere urmărirea lui penală pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției. Această măsură de ocrotire a interesului public subzistă și după încetarea mandatului membrilor Guvernului, așa încât este evident că, în privința infracțiunilor comise în exercițiul funcției, punerea sub urmărire penală a foștilor membrii ai Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea acelorași norme procedurale.

Prin Decizia nr. 665 din 05.07.2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 2 și 3 din Legea nr. 115/1999, privind responsabilitatea ministerială, republicată, Curtea Constituțională a României a decis că ”exceptarea foștilor membri ai Guvernului de la procedura specială, derogatorie prevăzută pentru membrii Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit în funcție de momentul declanșării procedurii în timpul mandatului sau după încetarea acestuia, constituie o încălcare a principiului egalității de tratament consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție”.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, prin sentința nr. 818 din 17.12.2007 pronunțată în dosarul nr. 7202/2007, a constatat că în ceea ce-l privește pe un fost ministru de interne, nu a fost îndeplinită procedura specială instituită de Legea nr. 115/1999, deși acesta a fost trimis în judecată pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea funcției, comise în cursul anului 1990.

Informații suplimentare referitoare la solicitarea adresată președintelui României de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt cuprinse în comunicatul de presă din data 2 aprilie 2018:  VEZI AICI.

141 Vizualizări

1 COMENTARIU

  1. „…evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989…”///”…cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor…”___—–____ are dreptate, este vorba de razbunare , in inalt grad, insa chiar ordonarea asasinarii cuplului ceausescu a fost un act de razbunare si inca unul f. personal, ceausescu il inlaturase pe el de la marele colan, mai mult, acest act a prevenit situatia in care ceausescu ar fi vorbit si l-ar fi incriminat si pe iliescu, ca agent al unei puteri straine…cat despre „tap”, se pare ca vulpoiul vrea sa-l tarasca si pe emilian, la abatorul celor ” mari” (vulpoi, tzap, caine basset si -la zi- bivola albinotica de Sibiu)…Foarte bine, dupa „succesele” de care el insusi vorbeste, toti si inca vreo zece, merita cinstire de la patrie, cu un glont, sau -si mai bine- cu un streang!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here