Caută
Close this search box.

Acordul nuclear în pericol. Iranul anunță că se va retrage dacă și Statele Unite vor face același lucru

Acordul nuclear iranian semnat, în iulie 2015, la Viena între Iran și de Grupul 5+1 (China, SUA, Franța, Marea Britanie, Rusia și Germania) pare să fie în pericol. Teheranul este decis să „nu rămână” în această înțelegere dacă Statele Unite vor ieși, relatează afp.com.

Declarația aparține lui Ali Akbar Veleyati, consilier al liderului suprem al Iranului pentru afaceri internaționale în comentariile publicate pe site-ul televiziunii de stat. Declarațiile consilierului iranian au venit drept răspuns la declarațiile președintelui american, Donald Trump, care a amenințat că se va retrage pe 12 mai, termen dat europenilor ca să se găsească un nou text acordului care să remedieze „deficiențele teribile” ale acordului din 2015, moment înaintea sosirii lui la Casa Albă.

Președintele francez Emmanuel Macron a reiterat, miercuri, în Australia, angajamentul său față de acordul nuclear al Iranului pentru a evita escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, susținând părerea președintelui american că acordul ar trebui să fie consolidat.

„Vreau doar să spun că, indiferent de decizia domnului Trump, va fi necesar să pregătim o negociere mai amplă și un acord mai larg, pentru că nu cred că cineva vrea războiul și nimeni nu dorește escaladarea în ceea ce privește tensiunile din regiune”, a spus președintele Franței referitor la întrebările privind acordul cu Iranul.

Un răspuns

  1. Micile vanitati, frustrarile justificate dar si sangele de aventurist al lui Trump, il vor face pe Bibi „un prieten adevarat in vremuri de restriste”. Consilierii / ministrii ai ambilor demnitari, culmea, atata focul serviciilor din presa si hollywood-urilor nationale pentru a crea o falsa imagine a inoperatibilitatii acordului cu Iranul. A carui denuntare este doar in favoarea tehnico – economica a Israelului, nu si a Americii.
    Prezenta sistemelor rusesti S 400 in zona si bulele lor A2/AD in spatiul dintre estul Mediteranei si vestul Siriei incurca mult libertatea de actiune a primului ministru israelian dar si a presedintelui american.
    Sa nu uitam ca Rusia a facut recent un gest egal cu cel al recunoasterii aselenizarii americane di acele nu stiu care vremuri. Gestul a fost reprezentat de retragerea navelor si a aviatiei rusesti di bazele siriene, dar cel mai important, neactivarea sistemelor S 400, independente in lupta.
    Dupa ce marea coalitie care a distrus iremediabil destinul pe termen scurt, chiar mediu al Libiei, acum Siria a avut parte de un „atac devastator” din partea aceleiasi coalitii supreme care a atacat ceva dealuri golase si vreo 2-3 cladiri, chiar daca rachetele lor cu care estea amenintata sau protejata intrega omenire au fost aduse in stare de inoperativitate de sisteme arhaice rusesti de genul Buck, Strela, Opal, s.a.m.d., in proportie de 70%.
    Nu a fost ranit si nu murit nimeni, la fel ca si in asa zisului atac cu gaz Sarin. Jalnic de dragut, mai ales ca avioanele siriene si armamentul fusese retras cu 4 zile inaintea atacului. Aranjamentul miroase a flori carnivore.
    Traiasca Hollywood-ul si fortele speciale din presa insa sa nu uitam in primul rand si nu numai:
    Iranul si posibila redeschidere a programului nuclear, cu efecte posibil grave asupra situatiei politico – religioase din orientul apropiat;
    Coreea de nord unde Jong Un, nu mai practica terapia prin ras a tatalui si bunicului lui iar acum mimeaza pacea cu Seul-ul, pentru intarziere, stiind ca America nu va incheia (precum decenii de-a randul) vreun tratat cu solid cu el;
    Armenia, platita cu tone de bancnote mici inca de anul trecut, a descoperit portocaliul si nevoia de „valori neoliberale, europene si euroatlantice”, ca inca un potential ghimpe in coasta Rusiei. Se pare ca va urma soarta Georgiei sau Ucrainei si va deveni si ea un stat (mult spus), esuat.
    Conflictele tabu si victimele (multe) zilnice, saptamanale sau lunare de care nu vorbeste nimeni „din tarile de larga respiratie democratica”, care se intampla in Yemen.
    Apoi putem sa ne ocupam si de spatiul nostru european care incepe sa se prefigureze ca o zona care nu mai are aliati (decat, oprtunistul, palidul si desfintabilul NATO) si care, iata incepe sa se gandeasca la infrastructura ei destinata doar turismului, la reducerea surselor ieftine de energie si a productiei in favoarea Chinei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri