Proces verbal. Pe data 11.06.2018, pe la nămiezi spre seară binişor, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a fost huiduit de 15.230 dntre cei 20.000 de fani care veniseră să o sărbătorească pe marea tenismenă româncă, Simona Halep.
Aparent, motivul huiduielilor îndelungi a fost faptul că fanii jucătoarei s-au supărat când au văzut că edilul încearcă să se aburce în spinarea lui Halep, ca să-şi creeze popularitate.
Simona Halep nu a dorit să iasă de mână, pe stadion, cu Gabi Firea
Ipoteza conform căreia Mişcarea Rezist ş.a.m.d. s-ar fi organizat ca să-i strice momentul electoral lui Firea nu stă în picioare. Nimeni nu ştia că Gabriela Firea va fi acolo şi că va ieşi pe teren împreună cu Simona Halep. Tot ce se ştia era că jucătoarea ceruse să prezinte trofeul în mijlocul românilor, într-o piaţă publică, şi fusese refuzată, propunându-i-se sindrofia de la Arena Naţională.
dedesubturile. ce am aflat după
Înainte să înceapă ceremonia, Halepeño – cum i se spune în spaţiul hispannic – ceruse explicit să nu se amestece cu politica. Cu o maturitate pe care nu i-o bănuiam, Simona Halep a explicat că ea vrea doar să arate Trofeul Roland Garros bucureştenilor, şi atât.
Pe de altă parte, consilierii au sfătuit-o pe Gabriela Firea să nu iasă pe stadion. Ei i-au propus acesteia ca accesoriile simbolice de la Primărie să îi fie înmânate jucătoarei de Gabriela Szabo. O apropiată de PSD, în prezent şefa clubului CSM Bucureşti, ce stă pe spezele Primăriei. O soluţie cât de cât decentă, menită să escamoteze substratul politizant.
Ideea a făcut-o pe Gabriela Firea să comită o criză de nervi. Cum-necum, aceasta a reuşit apoi să iasă din tunel împreună cu Halep, în pofida insistenţelor acesteia să nu fie băgată în ciorba politicii. Încă de când crainicul stadionului i-a pronunţat numele Gabrielei Firea, au început huiduielile copioase. Simultan, Simona Halep era aclamată ca un erou. Restul este cunoscut.
istoria recentă. cine s-a mai adăpat de la ţâţa bogată a aparatului de propagandă PSD, cine a acceptat prezenţa în propagandă şi cine nu a făcut compromisuri. şi mai ales de ce
De când există post-decembrie 1989 în România şi încă înainte cu mult de acest moment unghiular, oamenii exponenţiali au fost şi ei oameni. Ei s-au împărţit în trei categorii.
Prima este a celor ce au făcut plecăciuni şi au lins şi au pupat poala celui puternic. Ne rămâne în minte numele marelui scriitor Mihail Sadoveanu, care s-a făcut preş în faţa comuniştilor, după ce aceştia au închis naţiunea română în celula comunismului. Unele dintre cârţile lui Sadoveanu sunt nemuritoare, altele, ca „Mitrea Cocor”, de după plecăciuni, nişte mari colecţii de platitudini.
O pleiadă întreagă de actori uriaşi sau buni sau decenţi s-a înscris în corul lăudătorilor lui Ceauşescu. Mari nume ale teatrului şi filmului românesc au recitat versuri patriotarde la Festivalul Naţional „Cântarea României”.
După decembrie 1989, fenomenul a continuat. Linsul, pupatul şi celelalte oribilităţi săvârşite în public de numele exponenţiale din varii domenii au continuat. Personalităţi despre care românii nu aveau habar că sunt capabile de asemenea porcării s-au maculat făcând compromisuri majore.
Care este însă fenomenul în oglindă, de partea cealaltă a „instalaţiei”? Comuniştii, după ce au abolit forţat monarhia constituţională, au simţit o nevoie imperioasă de a se legitima, pentru că sufereau de complexul lipsei lor reale de legitimitate. Au promovat patriotard valori indiscutabile, pentru a se aburca în spinările purtătorilor umani ai acestora şi a demonstra astfel că sunt legitimi.
Metoda, din acelaşi complex al lipsei de legitimitate, a fost preluată şi rafinată după Revoluţie. Am văzut personalităţi ale filmului, muzicii, artelor, în general, Culturii, şi mai în general, arătându-şi adevărata faţă şi făcând compromisuri abominabile.
Cine nu crede sau nu ştie, ori nu crede pentru că nu ştie, să ia la rând, în arhiva Antena 3, marile nume care au credibilizat această groapă de gunoi jurnalistică de-a lungul anilor.
Episodul cu Gabriela Firea călare în spinarea Simonei Halep (pentru că bucureştenii asta au văzut şi de aceea s-au enervat – o Gabriela Firea împopoţonată, veselă nevoie-mare, în spinarea Simonei Halep, ca măgarul acela dus în cârcă de un biet om, dintr-un „Capriciu” al lui Goya, „Tu Que No Puedes„) nu este aşadar o chestiune izolată, ci un obicei.
Atunci când a vrut să intre cu Simona Halep de mânuţă pe stadion, Gabriela Firea a considerat că ia ceea ce i se cuvine din tortul puterii ei, spre a o mări şi a o gonfla în continuare.
S-a înşelat. Aceste apucături de parvenit trebuie să ia sfârşit.
