Am trecut prin Sângeorz Băi după mulți ani și sentimentul a fost copleșitor. Am rămas perplexă când am ajuns în zona izvoarelor de apă. Mizerie, indolenţă, nesimţire, incompetenţă, iar şirul atributelor este insuficient pentru a putea ilustra cum se cuvine dezinteresul cras al autorităţilor locale. Singurul loc din judeţul Bistriţa Năsăud care ar putea deveni un centru înfloritor al turismului medical este în paragină. Doar un hotel demodat şi lipsit de bun gust, mult prea mare pentru orăşelul transilvănean, aminteşte de vremurile bune, când turiştii poposeau ani de-a rândul aici. Primeau picătura de sănătate, care le alina suferinţa fizică timp de un an întreg. Revenea apoi şi, încet, locul intra în tradiţia unor familii. Acum, doar câţiva amărâţi fac „tratament” într-un hotel jilav, majoritatea pensionari. Şi pe bună dreptate, oamenii cu oarece venituri ocolesc o staţiune lipsită de confort şi atracţii. În plus, ca lucrurile să fie făcute ca la carte şi duse până la capăt, celebra apă minerală Hebe, un remediu binecuvântat pentru mii de bolnavi, a fost lichidată de neruşinarea ordinară a tranziţiei.

Am văzut că, de câţiva ani încoace, atenţia edililor s-a îndreptat către reînvierea unui mit, practic inexistent în zona Bistriţei, povestea lui Dracula. Prin urmare, o risipă de bani şi consum intelectual au asediat ruinele unui castel prăpădit dintre dealurile Tihuţei. În realitate, aşa zisul castel al lui Dracula a aparţinut unui grof care avea o fată nimfomană şi nebună. Ei bine, pe această minciună se fac strategii de turism şi chiverniseală. Doar că între timp, adevăratul ţinut care poate aduce bani cu sacul este ţinut la limita supravieţuirii.

Se ştie că apele minerale de la Sângeorz Băi au o eficacitate mare în tratamentele tubului digestiv, hepato-biliar, al bolilor metabolice şi nutriţionale. Puţini însă sunt aceia care ştiu că aceste ape, din punct de vedere al proprietăţilor lor, rivalizează cu cele din Vichy. Aţi auzit de această marcă, nu? Francezii însă, din fericire, nu sunt români. Au valorificat resursele naturale şi le vând mai bine ca aurul.

Sângeorzul arată ca un sat mare, iar izvoarele minerale sunt neamenajate. Cum spuneam, lăsate în paragină, aşa cum le-a lăsat Dumnezeu. Pentru apa minerală nu au fost necesare investiţii. Din contră: avem bani în fântâni şi, până acum cel puţin, nimeni nu are nevoie de ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 4 =