Eșecul mitingului PSD din 9 iunie nu a fost evidențiat doar de oamenii, deloc puțini, care părăseau Piața Victoriei chiar în timp ce pe scenă vorbea Liviu Dragnea, ori de admonestările și huiduielile primite de același Liviu Dragnea, tot în piață, după încheierea demonstrației. Reacțiile internaționale nu au fost deloc pozitive pentru liderii PSD, cea mai mare parte a acestora fiind extrem de rezervate, critice sau chiar foarte critice.
Reputatul institut londonez de cercetare, consultanță economică și politică internațională ”Emerging Europe” a dedicat mitingului din București un amplu articol, sub semnătura redactorului său șef, intitulat – mai limpede decât atât nici nu se putea, ”Protestul contrafăcut din România”, material care a ținut capul de afiș al unui site prestigios, ”emerging-europe.com”, multe ore după încheierea evenimentului din Piața Victoriei.
”Guvernul României ar dori să credeți că sute de mii de oameni obișnuiți au ieșit pe străzile capitalei țării, București, în seara zilei de 9 iunie, demonstrând împotriva unor presupuse abuzuri din partea sistemului judiciar și a serviciilor de informații: adică din partea a ceea ce guvernului îi place numească „statul paralel”. Într-adevăr, în conformitate cu canalele de televiziune loiale guvernului, aceasta a fost cea mai mare demonstrație publică pe care țara o văzuse după evenimentele din decembrie 1989. Adevărul este însă altul. De fapt, „demonstrația” a fost un eveniment atent pregătit și pus în scenă, care a atras resurse ample ale social-democraților (PSD), partidul politic aflat la putere, precum și ale statului român.” se arată, fără echivoc, pe emerging-europe.com.
La fel de clar este tratată și chestiunea participării la protest.
”Nu toată lumea prezentă a vrut să fie acolo. Pe un portal creat special de o organizație non-guvernamentală pentru drepturile omului, s-au publicat sute de relatări care arată cum oamenii au fost forțați să participe la demonstrație, în caz contrar pierzându-și locurile de muncă, inclusiv profesori și personal medical. Pentru mulți oameni din orașele și satele mici din România – unde primarii sunt atotputernici – amenințările au fost reale.”
Concluziile materialului publicat de ”Emerging Europe”, organizație de mare rezonanță europeană, sunt extrem de triste, indiferent cine și cum ar fi responsabil de starea de fapt.
”Într-adevăr, pentru o demonstrație care, în mod aparent, încearcă să protesteze împotriva presupuselor abuzuri făcute de un destul de vag ” stat paralel”, care ar fi controlat din străinătate, tot ceea ce a reușit să facă acest eveniment este să demonstreze faptul că partidul de guvernământ însuși este cel care acum a capturat aproape în întregime statul român. Reductio ad Ceausescum este o abordare facilă în astfel de situații, dar comparațiile sunt valide: în prezent nu mai există aproape nici o delimitare între partidul de guvernământ și statul român. Nu mai este un guvern, ci un regim”, arată ”Emerging Europe”.
Acest vag ”stat paralel” la care face referire și Emerging Europe s-ar fi vrut a fi un fel de subtil ”fir roșu” al întregului eveniment. Referirile de-a dreptul copilărești la așa-zisa ”securitate” care ar supraveghea și controla totul, nu au făcut, și ele, decât să ducă demersul într-un derizoriu și o desuetudine copleșitoare. Sloganuri gen ”Noi majoritatea / Voi Securitatea”, sau ”Vrem prosperitate / Nu Securitate” amintesc izbitor de formulele lansate la începutul anilor 90 și care aveau pe atunci priză bună la public, dată fiind apropierea de perioada comunistă. Acum însă, după aproape 30 de ani, nici măcar copiii nu ar mai putea crede serios în așa ceva. Probabil că PSD-ul de azi copiază formula de la președintele său de onoare Ion Iliescu, cel care – urmărit penal în prezent pentru crime împotriva umanității – lansa cam aceleași sloganuri pentru a-și consolida influența.
Atâta doar că securiștii de atunci au ieșit de mult la pensie pe criterii de vârstă, dacă nu cumva, între timp, mult mai probabil, au fost îndepărtați din serviciile de informații. Iar Departamentul Securității Statului, trecut în componența Ministerului Apărării Naționale încă din 26 decembrie 1989, a fost desființat cu totul în 30 decembrie 1989, de fiecare dată prin decrete ale CFSN, care deținea în mod unilateral puterea politică în România.
Lansată cu puțin timp înaintea mitingului din 9 iunie, teoria mult invocată a celor peste 6 milioane de români supravegheați și urmăriți de servicii este de o naivitate dezarmantă. Dacă fiecare din acești români ar fi fost supravegheat fie și numai, să zicem, 20 de zile (ceea ce înseamnă, oricum, foarte puțin și nu ar avea nicio logică), adică aprox. 480 de ore, aceasta ar duce la un total de peste 3 miliarde (!) de ore de supraveghere, ceea ce, la un calcul matematic elementar, ar însemna peste …342 de ani de urmărire, pentru care vă lăsăm pe dumneavoastră să calculați câte aparate, instrumente, clădiri sau – mai ales – câți oameni ar fi trebuit să lucreze non-stop. Iar asta pentru numai 20 de zile de supraveghere, (un non-sens logic), nu mai vorbim de 40, 80 sau 120 de zile ! Ne-am duce către mii de ani de urmărire, ceea ce, trebuie să recunoașteți, nu au visat nici marii maeștri ai genului S.F.
Dar să lăsăm glumele. După o astfel de ”pregătire”, veneau sloganele lansate cu râvnă de liderii PSD, în speranța că vor mai prinde la cei trecuți de o anumită vârstă, așa cum prindeau în anii 90. Diversiunea și controlul – ce să vezi ? – nu mai erau la fantomaticul ”stat paralel”, ci tocmai la aceia care țipă de spaima ”securiștilor” sau a magistraților. Iar dacă în România au existat – și au existat – nereguli și abuzuri punctuale ale unor persoane din diverse structuri ale statului, asta este o cu totul altă problemă. Acele persoane au de dat socoteală, fără îndoială, organismelor abilitate. A se încerca însă diabolizarea instituțiilor statului cu astfel de pretexte – lucru care nu se întâmplă nicăieri în lume – arată lipsa de argumente autentice și cinismul celor care o fac. Mai ales că o fac manipulându-i tocmai pe aceea pe care i-au adus din toată țara ca să-i susțină. Sigur că sunt mulți, foarte mulți oameni bine intenționați, care chiar au venit din propriul imbold, pentru a mai lua pulsul unei capitale din ce în ce mai greu abordabile. Dar asta nu schimbă cu nimic derizoriul și desuetudinea unor abordări demne de anii 90 sau chiar 80. (foto realitatea.net)
