Știți cu toții vorba „se înțeleg ca frații”. Dar ce facem atunci când frații… nu se înțeleg atât de bine?
De cele mai multe ori discutăm despre o nevoie care e pitită undeva și pe care părinții pot să nu o observe și e de fapt nevoia de conectare a fiecărui copil la adult.
Și, dacă vorbim de fratele cel mare, el a venit pe lume primul, a avut o perioadă în care a stat singur și de-odată a venit un ghemotoc mic care i-a luat din atenție, din timpul pe care îl petrecea cu părinții, din jucăriile pe care le avea.
Și-atunci noi ce trebuie să facem, prima regulă când vedem că există gelozie, este să adresăm gelozia ca fiind ceva normal. Pentru că de cele mai multe ori suntem „da nu, dar cum sa simți asta față de fratele tău, dar cum să-l urăști pe fratele tău”, că uneori se poate ajunge și la astfel de sentimente.
Și-atunci trebuie să vedem fratele mai mare, să petrecem timp cu el și să punem la masa tratativelor acele emoții. Da, ok, câteodată nu o placi pe sora ta. Văd că atunci când ea face un anumit lucru, asta te face foarte furios. E bine să mergem pe descriere la ce s-a întâmplat și să identificăm acea emoție. Pentru că atunci ce se întâmplă? Fratele mai mare se simte înțeles și poate să scoată toate acele lucruri.
Ce-ar fi bine să-i învățăm pe copii este că există o diferență între afect și sentiment. Pentru că ei în momentul în care se ceartă spun că ăla este sfârșitul lumii. Și dacă-i învățăm că uite, poate să existe acest afect, poate să existe iubirea. Eu îl iubesc pe fratele meu, dar câteodată sunt foarte furios pe el și asta este normal. Și-atuncea, normalizând emoțiile, facem ca, să zicem conflictele și gelozia fraților să scadă.
