Scriu cu gura căscată, pentru că așa ceva, o victorie ca aceea a Germaniei în fața Suediei nu am mai văzut de mult, poate niciodată. În 10 oameni și cu atâta determinare, până în ultima secundă a prelungirilor, nu, nu cred că am mai văzut. ”Deutschland über alles” era cuvântul de ordine în urmă cu patru ani, în Brazilia, dar și în urmă cu 28 de ani, la Coppa del Mondo, în Italia, când Germania marelui ”Kaizer” Franz (Beckenbauer) cucerea en-fanfare titlul mondial. Ei bine, ceva din meciul de sâmbătă seara, Germania-Suedia 2-1, ne-a amintit de acele momente magnifice ale fotbalului din țara eroilor Toni Kroos și Marco Reus (”goleadorii” de la Soci), pentru că actuala campioană mondială mai întâi s-a prăbușit o repriză întreagă, pentru ca apoi să renască precum Pasărea Phoenix din propria cenușă și să învingă – așa cum numai nemții știu să o facă – în ultimele secunde ale marilor partide.
A doua forță mondială a tuturor timpurilor, cu 4 titluri supreme cucerite în 1954, 1974, 1990 și 2014 (Brazilia având 5 victorii la Mondiale), Germania a dat o lecție de fotbal total în cea de-a doua repriză cu Suedia. După reușita de o tehnicitate ieșită din comun a nordicului Ola Toivonen (min.32), debutul reprizei secunde a adus în teren un adevărat uragan nemțesc, care a reușit să restabilească foarte repede egalitatea, prin Marco Reus, în min.48. Părea că nisipul din care era făcut castelul suedez se va prăbuși rapid și iremediabil, dar nu a fost nici pe departe așa, în pofida presiunii uluitoare, de-a dreptul supranaturale pe care au impus-o germanii adversarilor din teren.
Ca și în meciul Brazilia-Costa Rica, am văzut o ofensivă sufocantă, dublată de o retragere totală a liniilor suedeze. Spre lauda lor, însă, urmașii vikingilor nu au făcut nicio clipă antijoc, așa cum s-a întâmplat din plin în cazul ”Costa Rica”.
La 1-1 au început ratările la poarta suedeză. Un festival al ratărilor. Incredibil. Pe rând Muller, Kroos sau Gundogan. Și ce ratări ! Suedezii arătau ca epava Titanicului înainte de a-și îndrepta vârful spre cer pentru a se scufunda total. Și pe acest fond, în care portarul Neuer ieșea adesea spre linia de centru spre a grăbi atacurile Panzer-ului, vine un contraatac suedez scurt și tăios. Boateng atacă în forță, dar … fatalitate ! Mai avea un avertisment, primește încă unul, iar Germania rămâne în 10 oameni. Însă Mannscahft-ul devine și mai agresiv, parcă abia acum s-a enervat armata lui Loew.
Atacurile continuă amețitor, însă timpul trece implacabil, iar cele 5 minute de prelungiri sunt aproape epuizate. La orice scor egal, Germania pleacă acasă, nu mai poate spera nimic. Frumoasele suedeze din tribune cântă și își arată dinții albi, strălucitori. Un ultim atac german pe partea stângă. Lovitură liberă puțin din afara careului, dar mult lateral față de poartă, pe aceeași parte stângă. Gata. Meciul se va încheia foarte repede după această lovitură, dacă nu cumva chiar imediat. Doi băieți zâmbitori și neastâmpărați stau însă lipiți de minge și zâmbesc misterios. Tony Kroos face doi pași înapoi, iar Marco Reus rămâne pironit lângă balon, cu ochii în gazon.
O centrare la bătaie, în careu, ar fi un ultim și nepermis cadou, de felicitări, făcut vikingilor celor înalți și puternici, care păzesc propriul careu mai ceva decât cerberii antici. Dar Tony nu are de gând să centreze. Genial, el împinge mingea câțiva centimetri, cu talpa bocancului, spre năzdrăvanul Reus. Acesta o oprește calm, tot cu talpa, o așează ceva mai bine, spre centrul terenului și retrage piciorul. Kroos are un unghi un pic mai bun acum. Doar un pic. Ceea ce așteaptă întreaga Germanie pare însă tot imposibil. Dar vulpoiul lui Real Madrid pare mai cam decât întreaga Planetă și face ceea ce nici Jessica Farber, soția lui, nu ar fi bănuit: trage nu foarte puternic, cu interiorul piciorului drept și cu mult, mult efect, spre poarta nefericitului Olsen, care rămâne pironit. Mingea zboară ca la ”foglia secca” braziliană, plutește prin aer aidoma bumerangului, face un viraj consistent spre stânga și se ”înfige” în plasa suedeză, puțin mai jos de ”păianjen”. E gata. Suedia se prăbușește precum o stâncă în prăpastie, toată lumea îngheață. Germania și-a făcut datoria. Ca pe vremea lui Uwe Seeler și Schnellinger, când nemții egalau sau câștigau mereu în ultima secundă de joc. Germania nu prea mai știe să piardă. Sau pierde numai atunci când asta nu compromite total calificarea, cum a fost în meciul cu Mexicul.
În rest, nimic. Decât că se prea poate să avem o ”optime” explozivă, un fel de ”Meciul Secolului” sau ”Revanșa revanșelor”, Brazilia-Germania. După 1-7 pe pământ brazilian, la Belo Horizonte, în semifinala Mondialului 2014, setea de răzbunare a lui Neymar și Coutinho este uriașă. Dar nici pe departe ușor de pus în aplicare, așa cum o revanșă nu ar fi deloc imposibilă. Brazila poate bate oricând Germania, dar și reciproca este valabilă. Și încă ce valabilă ! Vom vedea … (foto si.com)
