După faza grupelor, naționala Elveției venea în forță ca una din favoritele acestui turneu final. Înaintea meciului, echipa din Țara Cantoanelor suferise o singură înfrângere în ultimele 24 de dispute, ceea ce îi oferise o anume aură de invincibilitate pe care nici brazilienii lui Neymar nu reușiseră să o destrame.
Totuși, elvețienii au fost, finalmente, puși la colț de mai modesta, dar mai decisa și mai echilbrata selecționată a Suediei. Care Suedie eliminase în preliminarii, în mod cu totul neașteptat, cvadrupla campioană mondială Italia.
Pentru prima dată după celebrul, pentru noi, turneu final din 1994 (când a învins România lui Hagi și a ”Generației de Aur” în sferturi de finală, după prelungiri), Suedia urcă în antepenultima etapă a unui Campionat Mondial. Echipa nordică a fost vicecampioană mondială în 1958, la ea acasă, precum și semifinalistă în ediția 1994 a CM. De remarcat că Elveția nu a putut câștiga niciodată un meci eliminatoriu la un turneu final de Campionat Mondial. Marți ar fi putut să o facă, dar adominat steril și neconvingător, imitând cumva stilul Spaniei, cu acea ”tiki-taka” deja depășită și cu nenumărate pase sterile de-a latul terenului.
Elveția a dominat, așadar, atât înainte, cât și după primirea golului (autor Emil Forsberg în min.66), însă Zeița Fortuna a fost cu totul de partea ”vikingilor” îmbrăcați în tricouri galbene. Ei ar fi trebuit să învingă cu 2-0, dacă Olsson, scăpat singur, nu ar fi fost faultat la marginea careului de Lang. În sferturi de finală Suedia va juca în compania învingătoarei dintre Anglia și Columbia. (foto Google)