Scriitorul, poetul și ziaristul Ciprian Chirvasiu a murit, la vârsta de 54 de ani, vineri, 13 iulie, potrivit unui anunț publicat de asociația culturală Direcția 9.
„Fratele și maestrul nostru Ciprian Chivasiu , personalitate marcantă a culturii contemporane, și-a plătit astăzi datoriile pământești, iar sufletul său s-a întors la Tatăl. Împărtășim întru totul durerea familiei și a tuturor celor care, cu bună dreptate, l-au iubit. Vom rămîne martorii frumuseții sale sufletești și a înălțimii sale spirituale. Dumnezeu să-l odihnească!” a fost mesajul postat pe rețelele sociale de Direcția 9.
Ciprian Chirvasiu a fost o prezență valoroasă în presa românească, lucrând în redactii mari precum Scanteia Tineretului, Tineretul Liber, Adevărul, Evenimentul Zilei, TVR.
Ca scriitor, este autorul al volumelor “Profesorul de limbă moartă”, poezii, 1996; “Ateliere in paragina (24 de ore si miezul noptii cu Aurelian Titu Dumitrescu)”, 2002; “Destine fara noi” – convorbiri cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Sora, Johnny Raducanu, Marin Tarangul, Mihai Nenoiu, Vasile Blendea, 2006; “Unirea in duh”, poeme, volum colectiv, scris alaturi de Aurelian Titu Dumitrescu, preot Niculae Constantin si preot Alexandru Razvan Morariu, „Nimeni, nimic, niciodată„ – 2013.
De ce eu nu am bani iar dumeavoastră aveţi?
Într-un interviu publicat în urmă cu zece ani, Ciprian Chirvasiu întreba:
„Domnule Sorin Rosca Stănescu, diferenţa de vârstă dintre noi doi este de 15 ani. Când, alături de Victor Frunză, puneaţi bazele cenaclului „George Călinescu”, debutaţi cu versuri în revista „Luceafărul” si la emisiunile literare de la Radio, eu abia veneam pe lume. Dumneavoastră aţi debutat în publicistică la revista studenţească de cultură „Amfiteatru”, în 1969. Tot acolo am debutat si eu, cu poezie, dar cu 17 ani mai târziu, pe vremea când revista era condusă de Constanţa Buzea. În aceeasi perioadă, am intrat în presa studenţească si am fondat revista „Nord”, a campusului din Baia Mare. A fost desfiinţată după un an, pentru că a fost lăudată la „Europa liberă”. Tot pe atunci, în Capitală, după episodul Blandiana, transferat fiind la „Informaţia Bucurestiului”, dumneavoastră vă revoltaţi împotriva faptului că ziarul nu conţinea anchete de substanţă si vă declaraţi nemulţumit de politica lui Ceausescu. În semn de protest, v-aţi dat demisia din redacţie si din calitatea de membru PCR. Eu tocmai deveneam un fragil profesor de limba română si începeam colaborarea la „Scânteia Tineretului” si la SLAST. Prin 1992, plecaţi de la „România liberă” la „Evenimentul zilei” unde, sub „bagheta” lui Ion Cristoiu, aţi deţinut funcţia de redactor sef adjunct. În 1994, când dumneavoastră tocmai plecaţi, eu am venit acolo tot de la „România liberă”, ca adjunct al bietului Val Bălănică si subordonat al Simonei Ionescu, la secţia „Investigaţii, reporteri speciali”. Mai târziu, pe vremea lui Cornel Nistorescu, am fost si eu redactor sef-adjunct la „Evenimentul zilei”. Împlinesc aproape un sfert de veac de când respir presă. De ce eu nu am bani iar dumeavoastră aveţi? „De prost ce-ai fost!”, o să zică lumea. Credeţi că, dacă mai scriu cinstit încă 15 ani în presa din România, am șanse să mă pricopsesc?”
