Caută
Close this search box.

Doamna președinte și fiii ploii

Greu, foarte greu de spus ce ar trebui să facă un președinte de stat pentru a mulțumi, dacă nu pe toată lumea, măcar o bună parte a celor care îl urmăresc, din propria sa țară, precum și de oriunde altundeva.

Mai ales atunci când este femeie. Și mai ales atunci când echipa țării respective joacă la cel mai mare eveniment sportiv al planeteI, Campionatul Mondial de fotbal. Și nu doar că joacă, ci mai ajunge și foarte sus, în finala competiției, unde covârșitoarea majoritate a națunilor lumii nu ajung niciodată. De aici și multă invidie, desigur.

Conform tradiției din fotbal, toți șefii de state s-au aflat pe stadioanele pe care echipele lor au evoluat într-o finală de campionat mondial. Cel puțin în edițiile din ultimii 40-50 de ani așa s-a întâmplat, dar bănuiala este că și înainte era la fel.

Kolinda Grabar-Kitarovici, o doamnă de 50 de ani, care arată chiar bine și asta nu datorită funcției sale – dacă vrem să fin sinceri – este, de 4 ani, preşedintele Croaţiei.  Ea s-a aflat în Rusia la meciurile selecționatei țării sale, una creditată din start cu mari șanse la un rezultat bun. Era absolut normal să meargă acolo.

Ce era să facă? Să nu vină în Rusia? Ar fi fost criticată copios. Să nu fie amabilă, zâmbitoare și feminină? Probabil că da, de vreme ce asta a deranjat foarte multă lume, atât din Croația, cât și de aiurea. Așa cum a deranjat foarte mult faptul că, după finală, stând fără umbrelă, într-o ploaie torențială în care puțini ar fi stat, a îmbrățișat pe toată lumea, pe toți fotbaliștii din teren, inclusiv pe arbitri. Unora li s-a părut un gest superb. Alții, nu puțini, au văzut în asta un fel de blasfemie. Probabil, croații ar fi dorit să-i îmbrățișeze numai pe ai lor. Dar tocmai asta dovedește, între multe altele, că femeia (care este de 4 ani președinte) nu a încercat, așa cum este acuzată, să obțină capital electoral. Dimpotrivă, s-a comportat firesc. Dacă ar fi dorit ”capital electoral”, atunci chiar că nu i-ar fi îmbrățișat și pe francezi.

La noi a fost etichetată imediat, pentru că e blondă, probabil, drept ”Elena Udrea a Croației”, neținându-se seama de o diferență cât Everestul: Elena Udrea nu a ajuns niciodată președinte. Așa cum nu au ajuns și nu vor ajunge, niciodată, nici aceia care o atacă atât de vehement, bărbați, femei, croați, români și mulți, mulți alții.

„L-a îmbrăţişat amical pe Macron, a îndurat ploaia torenţială şi i-a îmbrăţişat pe toţi, atât propriii jucători, cât şi adversari sau arbitri. Dar nu toată lumea a fost entuziasmată de modul în care preşedintele s-a comportat“, a scris ziarul Stern din Germania, o țară care s-a făcut de râs, rău de tot, la acest Mondial. Jurnaliştii germani, cei atât de ”obiectivi” în cazul de față, au cerut şi punctul de vedere al scriitorului croat Danko Rabrenovici. Acesta a catalogat comportamentul preşedintelui drept „jenant“.   „A avut ca obiectiv obţinerea de puncte electorale prin îmbrăţişarea tuturor. A vrut ca lumea să vadă cât de fair play e şi ce relaţii bune are. Eu mă aştept la altceva de la şeful statului“, a explicat ”marele” Rabrenovici, care, desigur, ca și noi toți, are șanse (matematic) uriașe de a nu deveni vreodată președinte de stat. Așa cum și alți ”imenși” oameni de cultură români stabiliți în Belgia sau aiurea nu pot dormi de grija președintelui Croației.

Eu îmi scot pălăria în fața acestei doamne, indiferent ce a făcut și ce va mai face de-acum înainte. Doar pentru atitudinea frumoasă și prietenoasă de la turneul final din Rusia.

Citesc peste tot cum, vezi Doamne, croații sunt ”rușinați”, ”revoltați” sau ”dezgustați” de comportamentul președintelui lor. Aș spune multe, dar mă abțin. Nu sunt nici pe departe un admirator sau fan al doamnei Kitarovici, dar, repet, fac eforturi mari să mă abțin, apropo și de mulți dintre dâmbovițenii de acasă.

Se pare că întreaga noastră societate dă dovadă de un misoginism crunt. Orice face o femeie, mai ales la acest nivel, e rău, urât, interesat, viciat sau imoral. Și mai suntem și bolnavi de o răutate și invidie incurabile. Repet, răutate și invidie incurabile, dincolo de orice, de vârstă, sex, origine socială, naționalitate, cetățenie și orice vreți dumneavoastră.

Ca să facem un (banal, de-a dreptul, dar foarte potrivit) joc de cuvinte, legat de ploaia torențială de pe Lujniki, am fost, suntem și vom rămâne fiii ploii.

Vai de capul nostru !

Foto Facebook

Un răspuns

  1. ce razbate printre randuri, este ca autorului i s-a cam umplut paharul si -este posibil- ca in max. 6 luni sa devina „foreing correspondent” , pentru aceasta pagina…desigur , daca nu va fi trecut pe lista „tradatorilor’ care -vorba lui tolomac- „e” dusmani ai poporului…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri