În zilele noastre, este tot mai greu pentru medici și pacienți să se descurce în multitudinea de medicamente noi, care sunt promovate pe piață. Medicii încearcă să se informeze din cărți de specialitate, dar și la conferințe profesionale. Pacienții încearcă și ei să citească prospectele și să consulte internetul. În ambele situații, confuzia rămâne aceeași. Creșterea influenței comerciale în medicină a determinat o competiție accerbă pe piață. Oamenii sunt ”manipulați” să își caute boli pe care bineînțeles trebuie să le trateze cu medicamente. Deseori fără nicio indicație medicală. Și în acest mod simplu a apărut patologia iatrogena în care medicamentele induc boala și nu boala impune o anumită medicație. Iată de ce e necesara o etică a promovării medicamentului.
Comportamentul inadecvat în promovarea medicamentului se poate manifesta sub trei aspecte: conflictul de interese; promovarea “mincinoasă” și concurența neloială.
Conflictul de interese “apare atunci când interesul personal sau o obligație a rolului unui cercetător/terapeut intră în conflict cu o obligație de a susține interesul unei alte părți, compromițând așadar așteptările firești cu privire la o obiectivitate rezonabilă și la imparțialitate relativ la cealaltă parte” – Beauchamp et al., 1991. Sursele conflictului de interese sunt fie pseudo-altruismul (se încearcă a se masca conflictul prin aducerea în față a interesului pacientului/pacienților), fie beneficiul financiar (finanțarea studiului, plăți pentru drepturile de autor, plăți pentru patente,etc.). Controlul conflictelor de interese poate fi realizat, nu cum ar crede unii la noi prin intermediul legii penale, ci prin impunerea în legi și coduri etice a dezvăluirii către societate a studiului și rezultatelor, evaluarea între colegi, evaluarea instituțională, evaluarea din partea finanțatorului și evaluarea independentă.
Promovarea “mincinoasă” constă în lansarea pe piață a unor medicamente insuficient testate, sau prin exagerarea eficienței și eficacității concomitent cu eludarea efectelor adverse. În fapt, iatrogenia este determinată tocmai de necunoașterea efectelor adverse sau efectelor asocierii medicamentelor.
Concurența neloială constă în prețul medicamentului (care poate fi de dumping până când concurența este eliminată din piață și se obține poziție de monopol); prin reducerea calității medicamentelor (și implicit a prețului); prin pseudo- campanii umanitare, care determină dependența psihologică de un anumit produs.
Remediile (pentru că vorbim de promovarea medicamentelor) ar putea consta în: dezvăluirea publică a informației despre medicamente; monitorizarea atentă a acestuia (mai ales a efectelor adverse constate – farmacovigilența); dezvăluirea intereselor personale ale cercetătorului sau medicului și încetarea acelor relații externe, care induc comportamentul inadecvat.
În concluzie, o etică a promovării medicamentului se impune ca un mecanism de protecție al medicului, al pacientului și al producătorului.
P.S.1: Producătorii de medicamente au elaborat tot felul de coduri etice pentru a crea un climat normal promovării și concurenței pe piață. Urmărind cum au fost redactate și mai ales rezultatele, ne dăm seama că, de fapt, aceste coduri sunt formale și îngrădesc activitatea medicilor și mai puțin a companiilor, în acest mod ele devenind formale.
P.S.2: În România, regulile CNA interzic reclama medicamentelor la televiziuni. Însă s-a găsit o metodă de a se trece peste această reglementare. Companiile au înregistrat medicamentele ca suplimente alimentare, au luat aviz de la Ministerul Agriculturii și au invadat spațiul public. Au avut însă grijă să specifice în final ”consultați medicul sau farmacistul dumneavoastră”. Este etic?
