Caută
Close this search box.

O idee de miting fără violență

În plin protest social, oamenii rămân oameni, cu tot ce i-a înălţat în nobleţe. Dar poți să mai pui bază pe noblețe în zilele noastre și la problematica (a se citi exasperarea) actuală? Ia, mai bine, și-au zis autoritățile, să ne luăm noi toate măsurile necesare, ba și ceva pe deasupra. Am închis metroul, tramvaiele, spațiul aerian. Nu putem totuși să-i legăm pe cetățeni de picioare, să nu mai ajungă la miting. Dar ar fi și asta o idee, pentru viitor.

O trupă de scutieri s-a desfăşurat în faţa guvernului, pentru a-i proteja pe cei dinăuntru de un atac al maselor populare venite să protesteze. Cum ştim de pe holurile spitalelor şi de la protecţia muncii, e mai uşor să previi decât să vindeci. Anticipând, oamenii în uniforme adunau din zonă pietre şi obiecte contondente. Obiectele care nu există nu pot fi aruncate în cineva, zice un adevăr simplu.

În prim plan, un tânăr cu cască, scut și-un cochet baston, adunase deja doi pumni de pietre şi se ducea înapoi după încă doi. Altul, mai încolo, se specializase pe cuie. Cuiele, pe lângă că pot fi zvârlite în capetele oficialităţilor, le provoacă răni chiar celor ce le aruncă, dacă nu-s bine apucate. Cele ruginite, ce să mai vorbim, sunt o pacoste.

Nu ştie nimeni unde se termină zona obiectelor ce pun în pericol statul de drept. Dacă agresorii nu le găsesc pe-aproape, oare n-au să le aducă din altă parte? S-au de-acasă? Însă că acela care dăduse ordinele era un cunoscător al psihologiei mulţimilor. Oamenii nu-şi aduc de-acasă pietroaiele pe care vor să le arunce. Din fericire, bolovani, borduri, gropi cu bucăți de asfalt, se găsesc berechet prin Bucureștiul nostru drag. Combatanţii Comunei din Paris nu şi-au adus baricadele de-acasă.

Să ne-ntoarcem la autoritățile prudente. Fiecare adună obiectele care i se par lui periculoase în cazul unei încăierări cu cetăţenii, elimină contondentele pe care nu i-ar plăcea să le ia în scăfârlie. De exemplu, unul caută doar numai piuliţe de şase. E dreptul lui. Pietrele şi cuiele nu-l sperie, dar la piuliţe de şase îl apucă aşa, un soi de tremurici. Altul se teme de panseluţele din rond. Cine ar putea să-i reproşeze că le smulge şi le-ndeasă prin buzunare? Dacă, mai târziu, protestatarii or să-l atace chiar cu așa ceva? Să fii doborât cu panseluţe ar fi coşmarul oricărui dur cu scut, cască și baston, care se respectă…

Un răspuns

  1. Romanul a ramas,asa cum s-a mostenit el, din mos stramos…Face haz de necaz….din orice. Bravo,Danut! Putini scriitori se manifesta in aceste zile, criticand, ironizand, sau,de ce nu ( dupa mintea fiecaruia!!!) admirand, realitatea politica in care ne scaldam….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri