Caută
Close this search box.

Agonie și indolență

rodica sarmas furnea

În tumultul scandalurilor de sănătate, lucrurile au deviat atât de tare încât s-a uitat de pacienții cu boli foarte grave, care sunt abandonați pur și simplu de autorități. Tot vorbim de deficiențe, corupție, clientelism și se uită cu bună știință de situația oamenilor în fază paliativă, a căror dramă poate fi înțeleasă doar de familiile direct implicate.

Mai mult de jumătate din populația adultă a României este neasigurată. Majoritatea o reprezintă adulți, bărbați și femei, trecuți de 45 de ani, care nu beneficiază de nici un fel de asistență medicală. Toată teoria cu screeningul sau prevenția este anulată de realitatea că oamenii aceștia nu au acces nici măcar la bruma de medicină oferită de medicul de familie.

În comentariul de față, vreau să mă refer la bolnavii de cancer neasigurați, care nu-și găsesc locul în sistem. Chiar dacă oncologia beneficiază de un program național de sănătate, adică banii vin pe o filă separată din bugetul consolidat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu decontează decât serviciile medicale celor care au calitatea de asigurat. Cu alte cuvinte, efectiv nu beneficiezi de tratament dacă nu ești angajat sau asistat social. Este incredibil cum într-o țară europeană, oamenii sunt lăsați să agonizeze fără a beneficia de cel mai mic suport din partea statului. Dintr-un soi de inerție populistă, guvern după guvern trenează într-o imbecilitate a reglementărilor neinspirate, cu consecințe nebănuit de dureroase pentru unii români.

Personal, nu mi se pare o caracteristică a unui management dezastruos insistența guvernanților de a rămâne țara care alocă procentual cel mai puțin în domeniul sănătății. Pacienții nu mai au încredere în medici, în sistem, iar acest lucru este consecința unor ani întregi de manipulare ordinară, menită să discrediteze, dar să și distrugă rețeaua publică sanitară.

Un răspuns

  1. Mai documentat se poate?Articolul este fara cifre, fara procente, fara statistici clare prezentate si de autoritati si de ONG-uri. Asta a dus la prezentarea unei concluzii personale –de tip subiectiv, cu impact emotional si limitat- in locul unei concluzii -de tip logic cu impact major si generalizant. Altfel spus nu esti decat cineva care are pile si scrie, sau care ocupa degeaba un post sau un ziarist acoperit, sau etc., etc., si uite asa ne pierdem in discutii de alt gen si se divagheaza de la subiect.
    O sugestie ar fi sa cercetezi ce legi s-au dat in trecut de s-a ajuns cu sanatatea in aceasta situatie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri