Cu cateva zile in urma, Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, și Věra Jourová, comisarul european pentru Justiţieau susținut o declarație comună cu ocazia Zilei Europene a Comemorării Victimelor Tuturor Regimurilor Totalitare și Autoritar. Cei doi demnitari europeni subliniau in declarative ca “Este datoria noastră să nu uităm numele a milioane de persecutați și să păstrăm vie amintirea acestora. Mai ales pentru că, chiar și astăzi, 79 de ani mai târziu, valorile noastre comune precum demnitatea umană, drepturile fundamentale, statul de drept și democrația sunt contestate din nou de retorici naționaliste și extremiste menite să divizeze. Păstrarea și transmiterea către următoarea generație de europeni a memoriei atrocităților din trecut ne ajută să ne „imunizăm” împotriva repetării acestora și să nu uităm importanța apărării drepturilor omului pentru toți cetățenii europeni. Trebuie să continuăm să povestim ceea ce s-a întâmplat în trecutul Europei, astfel încât să nu mai facem aceleași greșeli în viitor.”
In urma cu zece ani, în septembrie 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care propunea o Zi de comemorare a victimelor crimelor savarsite de regimurile naziste și comuniste în secolul XX. Cu cateva saptamani inainte, Adunarea parlamentară a OSCE adoptase un document similar. “Am solicitat Consiliului și Comisiei (instituții ale UE – n.n.) să facă din 23 august, data pactului germano – sovietic (sau pactul Ribbentrop – Molotov) o Zi europeană a comemorării victimelor nazismului și comunismului și să contribuie politic și financiar la crearea unei platforme europene a memoriei și conștiinței” – explica europarlamentarul ceh Jana Hybaskova, unul dintre coautorii inițiativei.
Parlamentul European apela ca această zi să “comemoreze cu demnitate și imparțialitate victimele tuturor regimurilor totalitare și autoritare”. Guvernele noilor state membre ale UE erau chemate să facă “un efort sincer” pentru a deschide arhivele fostelor servicii de securitate internă, polițtii secrete și informații, dar în același timp “trebuie luate măsuri pentru a veghea ca acest proces să nu fie utilizat abuziv în scopuri politice”.
Un reprezentant al MAE al Rusiei, Igor Liakin – Frolov amintea că parlamentul rus s-a pronunțat asupra pactului Ribbentrop – Molotov în 1992 și orice nouă măsură ar fi redundantă. Dar în Rusia s-au exprimat și alte opinii. Moderatorul tv Nikolai Svanidze, comparând crimele naziste și sovietice, aprecia : “Nu văd nici o diferență din punct de vedere umanitar. Unii au distrus oamenii pe criteriul etniei, ceilalți, pe baza statutului social. Singura diferență este că nazismul a fost condamnat oficial, în timp ce stalinismul nu a fost”.
La 29 iunie 2009Adunarea Parlamentară a OSCE, adopta Rezoluţia privind reunificarea Europei divizate: promovarea drepturilor omului şi libertăţilor civice în regiunea OSCE în sec. XXI, în care se reamintea marcarea zilei de 23 august ca Zi internaţională în amintirea victimelor totalitarismului, document cunoscut și sub numele de Declarația de la Vilnius.
Oricum, 23 august se arată din nou a fi o zi buclucașă, incomodă, penibilă, greu de suportat, de explicat, de asimilat, în calendarul istoriei contemporane. Este ziua încheierii pactului sovieto – german, ziua răsturnării regimului mareșalului Ion Antonescu, ziua propusă pentru condamnarea de-a valma a marilor crime ale -ismelor sinistre ale secolului XX.
Controversele românești asupra înțelesurilor istorice ale acestei zile a anului 1944 se extind, iată, la aria Europei Unite şi a OSCE. Așadar, cum ar trebui să scriem de acum încolo : 23 august sau (din nou) 23 August?
“Ceea ce dorim este o împrejurare simbolică pentru a marca în liniște și calm faptul că Europa a fost divizată pentru o lungă perioadă de timp, iar acum este din nou reunită”, explica europarlamentarul estonian Marianne Mikko. Dar numai de calm și de liniște nu se poate (încă?) vorbi după adoptarea acestei atât de controversate rezoluții. Trăiască 23 August? Sau Jos 23 august?
