Caută
Close this search box.

Demondializare – un termen cu dus-intors

Foto: Magna News

Brexitul, Trump președinte, valul de populism din Europa au impus ca primadonă a limbajului politico-economic demondializarea (fr.)/ deglobalizarea (eng.). O construcție lingvistică preexistentă de altfel, dar care pâlpâia timidă, de pe la începutul anilor 2010, cam la periferia vocabularului geopolitic al businessului de anvergură planetară. În prim plan a adus-o tumultuosul presedinte al Americii, prin programul și discursurile sale din campania electorala, dar mai ales prin acțiunile prompte, radicale, spectaculoase și cu implicații prea puțin previzibile, dezlănțuite la scurt timp după preluarea functiei supreme. Sub deviza First America, s-a decis reevaluarea activității și utilității marilor instituții care gestionează și reglementează lumea de după 1945 (fie ele politico-diplomatice , politico-militare, economico-financiare etc.) însă și a relațiilor economice și financiare ale SUA cu alte state, începând cu prietenii apropiați, aliații și partenerii tradiționali. S-au anulat sau revizuit acorduri existente, s-au anunțat alte măsuri pentru restructurarea relațiilor (considerate) inechitabile pentru SUA, cu state și organizații inter- și supra-statale: UE (indeosebi Germania), Canada, Mexic, America Latină, Arabia Saudită, China.

Revoluție pașnică sau război comercial, vasta operațiune apreciată drept proces de demondializare surprinde și alarmează sau e privită de unii doar ca o continuare și potențare a unor politici pe care Washingtonul le practică încă din 2002. Evident că partenerii și competitorii Americii sunt preocupați de noile reglementări și ce va mai urma, care includ protectionism, taxe vamale, mai puține – sau deloc – clauze preferențiale. Evident este și că, în America, deși criticile și atacurile energice la adresa Administrației nu și-au slăbit din virulentă la atâta vreme după schimbarea de la Casă Albă, președintele Trump a înregistrat, la întoarcerea din turneul european, o popularitate record, în sondajele de opinie. “Alegerea lui Donald Trump oferă instituțiilor americane – business, universități, administrație internă, structuri nonguvernamentale – oportunitatea de a-și reexamina propriile politici în câmpul globalizării și va determina, dacă este necesar, relansarea lor”. – scrie omul de afaceri Ed Krapels în “Huffington Post”.Dar – continuă el – vor apărea și noi sfidari, de la simplul cetatean la companiile globalizate și universități. Oricum, demersul prezidential este și simptom al dezamăgirii americane față de globalizare. Dezamăgire care depășește insa cu mult teritoriul Statelor Unite, care este și ea, într-un fel “globalizată”. “Nu este nerezonabil să spunem că modelul american a fost respins în Orientul Mijlociu, Rusia și China. Noi nu suntem bineveniți ca neocolonialisti în multe părți ale Africii, Americii Latine și Asiei – observă autorul mentionat. Fapt care- spune el – “ a creat și noi riscuri de securitate” – în raporturile cu China, Orientul Mijlociu. “Iar eforturile noastre de a include țările din sfera de influență a fostei URSS in orbita noastră ne pune tot mai mult în opoziție directă cu Rusia” – adaugă el.

Despre avantajele și riscurile deglobalizarii se va mai vorbi mult și în America, și în lume, întrucât First America nu este un slogan doar de uz intern, ea include și salvgardarea rolului preeminent al SUA în lume. Decelerarea mondializării, care a cunoscut după criză din 2008 o creștere accelerată – va opri supraîncălzirea economiei mondiale și va determina “revenirea la o economie mai rațională” și la o scară mai redusă”, afirmă optimist un blogger european anonim. Însă președintele Trump nu va fi omul demondializarii” susține un economist și militant sindicalist francez, Xavier Dupret.

O consecință cu impact greu de evaluat al noii politici americane ar putea fi un război comercial chino-american, având în filigran competiția pentru supremația mondială. Mai devreme sau mai târziu, America trebuia să preia această sfidare, iar președintele Trump a avut curajul să și-o asume. O altă consecință este polarizarea tot mai        neta între protecționism și liber schimb, intre mondialism și priorități naționale, între unilateralism și multilateralism. Într-un fel, relațiile între state nu scapă de ideologizare și de –isme, chiar dacă cele ale secolului nostru nu sunt atat de devastatoare și cumplite ca acelea care au însângerat secolul XX.

Un consilier prezidențial american definește tranșant conduită actualului lider de la Casă Albă: “Președintele are o viziune clară: lumea nu e o comunitate globală, ci o arena în care națiunile, organizațiile nonguvernamentale și firmele lupta pentru a-și apăra propriile interese”. În ce le priveste, statele emergente pot răspunde în două feluri sfidării demondializarii: prin liberalism economic (Brazilia, Peru, Argentia) sau prin naționalism economic (Rusia, Polonia, Ungaria). Și un ultim element, dar nu cel mai puțin important, proiectat în prim plan de acțiunea temerară a președintelui Trump, pe care îl relevă economistul francez Jacques Sapir și mulți alții: economicul s-a dovedit incapabil să gestioneze singur dezvoltarea, politicul – și în mod concret statul – este acela care trebuie să preia conducerea economică. “Revenirea la politică – afirmă Jacques Sapir – este semn al demondializarii”.

Deglobalizare, in sensul de abolirea interdependentei globale, nu se va mai face ncicand si este nomal si benefic. Demondializarea, insa, e altceva daca implica si guvernare mondiala. Iar – si din aceasta cauza – un asemenea proiect, este de sperat, are sanse infinit mai putine.

Un răspuns

  1. Foarte interesant acest articol,practic traim aceste timpuri a-si veni cu un exemplu concret din italia unde sunt rezidenta de 25 de ani ,chinezii au cumparat de la italieni, aproape in fiecare oras baruri ,fabrici de tricotaje,magazine ,deci o globalizare de capital pe piata italiana dar cu criza din 2008,si pina astazi au fost constrinsi sa inchida activitatile din doua motive,putin profit si refuzul unor consumatori directi atit italieni si straini de a cumpara produsele lor deci au inchis si sau intors din nou in China.Deci in concluzie deglobalizare,adica cum spun italienii despre chinezi sunt productivi dar nu stiu sa creeze,stiu doar sa copie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri