Campionii olimpici ai României vin, începând din această săptămână, la MagnaNews. Primul deja a sosit. Este o legendă a luptelor mondiale, Gheorghe Berceanu, omul despre care o planetă întreagă știa că nu poate fi învins.
La sfârșitul anilor 60 și la începutul anilor 70, Gheorghe Berceanu a dominat cu autoritate și măreție lumea luptelor și a categoriei sale, celebra 48 de kilograme, una din cele mai spectaculoase categorii, a celor aparent mici și foarte puternici, supranumiți dintotdeauna, fiecare în parte, ”Hercule de buzunar”. Foarte pe scurt, iată cartea de vizită a celebrului campionului olimpic:
Data naşterii: 28. 12. 1949
A făcut lupte greco-romane la Electroputere Craiova şi la CSA Steaua București. este colonel în rezervă al Armatei Române.
Campion olimpic în 1972 la Munchen, vicecampion olimpic în 1976, la Montreal.
Campion mondial în 1969 şi 1970.
Campion european în 1970, 1972 și 1973.
Campion naţional de 8 ori.
În pofida anilor care au trecut, Gheorghe Berceanu, ajuns la 68 de ani și jumătate, arată și chiar este tânăr. Zâmbetul, sclipirea ochilor, surâsul șugubăț și vorbele încărcate de înțelepciune, dar și de un umor puternic, sănătos, direct și discret în același timp, îl aduc pe Gheorghe Berceanu foarte aproape de sufletul oricărui interlocutor, ca să nu mai vorbim de prieteni, suporteri și foști sau actuali admiratori din întreaga lume.
La sediul Magnanews am discutat ore întregi cu campionul olimpic.Nu vo povesti aici cum a câștigt medaliile de aur, pentru că să știu toți. Vom demara însă un serial cu dezvăluirile lui Gheorghe Berceanu din sportul anilor 60-80, lucruri și fapte uluiutoare, despre care nu s-a mai vorbit ori s-a vorbit extrem de puțin. Și nu se cunoaște mai nimic.. Iată doar câteva titluri ale unor ”mini-episoade” : ”Coreenii și extratereștrii”, ”Muică, ăsta-i cel mai bun din lume !”, ”Teroare și moarte la Munchen: întâlnirea cu <Septembrie Negru>”, ”Aplaudat de Nicolae Ceaușescu”, ”Străinii știau limba română mai bine ca noi”, ”Urmăriți cu infraroșiile”, ”Cu Nadia la Montreal”, ”Românii împotriva românilor”, ”Uite generalu’, nu e generalu'” și altele.
Să începem cu coreenii. Și să îi dăm cuvântul campionului olimpic Gheorghe Berceanu:
”În 1969 am devenit pentru prima dată campion mondial. Unde credeți ? Tocmai în America de Sud, la Mar del Plata, în Argentina. Evident, ajunsesem pentru prima dată pe continentul american. Fusese un eveniment național acel campionat mondial, toată Argentina era cu ochii pe noi. televiziuni, presă, hoteluri de lux și tot tacâmul. Concurență mare. Erau țări care nici nu se puteau apropia de o medalie, nici măcar de un bronz.
Îmi amintesc când am coborât de pe podium cu aurul la gât. Stăteam și eu, ca tot omul, să mai fac o poză, să mai zâmbesc în stânga și dreapta … Când văd că se apropie niște coreeni, cu figuri foarte ciudate. Nu știu dacă erau din Nord sau din Sud. Știu că mi-a spus cineva că ar fi coreeni. Erau destul de încruntați, aproape fioroși !
Nu știam ce să mai cred. Erau și unii mai scunzi, așa, cam ca mine, dar și alții de două ori mai mari ! Se apropiau cu niște fețe concentrate, aproape încruntate, mă măsurau de sus până jos, se opreau și se întorceau. Apoi iar veneau, iar se opreau, iar se întorceau…
Ce-or vrea oamenii ăștia? mă tot întrebam, din ce în ce mai nedumerit, aproape șocat. Mă simțeam ca un extraterestru abia aterizat pe Pământ. Acum poate zîmbiți, dar dacă ați fi văzut ce fețe aveau, vă spun eu că v-ar fi înghețat zâmbetul ! Și chiar că mă priveau ca pe unul de pe altă planetă !
În fine, se repetă figura de mai multe ori, până când începusem să devin chiar agitat. Noroc că a venit cineva din delegația noastră, care m-a luat deoparte și mi-a lămurit marele mister. Coreenii ăia nu mai văzuseră niciodată un campion mondial de aproape, cred că erau din Nord. Pur și simplu vroiau să vadă cum arată în carne și oase unul care e cel mai tare din lume. Se apropiau cu respect, dar și multă curiozitate și chiar o anume teamă. De-aia erau încruntați și concentrați, se tot apropiau și apoi plecau înapoi, ar fi vrut să pună mâna pe mine, dar nu îndrăzneau. Și uite așa era să le mai zic vreo două bieților oameni!”, a încheiat, cu zâmbetul său complice, Gheorghe Berceanu. (va urma)
Foto: Andy Fundeneanu
