Onoare și respect canotorilor români ! Sportivii care au purtat, fapt fără precedent în România, banderole albe, în semn de solidarizare cu greva de avertisment a salariaților din sport, de pe 2 august, au cucerit doar într-o singură zi a finalelor de la Campionatele Europene de seniori 5 medalii, între care două de aur, una de argint și una de bronz, trecând pe locul 1 între națiunile continentului.
”Spectacol românesc la Europenele de canotaj de la Glasgow! Două medalii de aur, un argint și un bronz” titrează cel mai prestigios site și print de sport, GSP. ”România ia toate medaliile, a venit valul cu aur pe Strathclyde”, spune și MagnaNews.
La ora la care scriu nu știu exact câte medalii vor mai veni și duminică. Vor veni, cu siguranță. Reușitele de sâmbătă înseamnă deja foarte mult. Enorm. Asta e la Europene.
Și mai sunt medalii realizate de marii noștri sportivi, ajutați și susținuți de truda oamenilor din federații și structurile sportive. Medalii prestigioase și foarte recente. La același canotaj, la haltere, la scrimă, la tenis de masă și multe altele. Dar, desigur, dacă ”noi”, zeii, avem salarii mari și stomacul plin, nu ne mai interesează altceva. Doar guvernarea e realizată pentru oameni, întotdeauna de către aleșii lor, nu-i așa?
Diar medaliile și gloria sportivă vin la Europene și Mondiale, la Olimpiade, de regulă peste hotare. Dincoace, la București, ministrul Sportului și al Decimării Salariaților din Sport și Tineret (MSDSST) pleacă de la birou, iar secretarul de stat spune cu nonșalanță că nu are nicio soluție pentru greviști.El știe doar să batjocorească limba română și drapelul centenarului, aruncând în ublic expresii halucinante. Și cum să aibă soluții, când el și ministrul de la MSDSST au între 15.000 și 20.000 de lei (brut), conform propriului lor site oficial, MTS. Ce mai contează pentru MTS – MSDSST, pentru Ministerul Muncii, așadar ce mai contează ”amărăștenii” din stradă, care au 1100 sau 1300 lei ”în mână” ? Și nu au nici sporuri de vechime, diferențieri de studii, zile libere în weekend, nu au mai nimic, de fapt, doar dreptul la disperare și lacrimi ?!
Desigur că nu mai contează, dacă salariile zeilor au crescut chiar anul trecut, ca la mai tot ce se cheamă ”stat”. Inclusiv Parlament. Aici nu e nimic politic. E doar bătaie de joc. Ce să mai conteze disperarea și lacrimile celor din stradă.
S-ar putea să conteze când sportul se va opri complet. mai e puțin. Și când se vor alătura din nou campionii europeni și mondiali. Și olimpici.
Dar dacă stau să mă gândesc mai bine la ”Sfânta mare nerușinare”, vorba celebrului scriitor de-acum un veac, G.M. Zamfirescu, s-ar putea să nu conteze. Nici măcar atunci. C-așa-i în tenis. Mă rog, în sport, în general. În România 2018.
(PS. Ca să nu mai fiu contrazis de tot felul de ”inteligenți”, luați, băieți și citiți site-ul MTS, acolo scriu chiar ei, oficial, cât au primit, la salarii mă refer, că se mai ”miră” unii de cifrele alea cu zerouri, hai să nu mai pierdem timpul)
