Am observat cu interes comentariile din jurul medicinei alternative, o dată cu legiferarea acesteia ca disciplină medicală. Sigur, vorbim de terapeuti și vindecători, dar omul tot la doctori se gândește și se duce cu încredere către așa zisele centre de sănătate. Sub cupola generoasă a medicinei holistice, înșelătoria e mai înfloritoare ca oricând. În fapt, în spatele terapiilor de tot soiul, cu denumiri adesea orientale și tehnici greu de cuantificat, se ascund afaceri profitabile, clădite pe pierderi de vieți omenești.
Pe înţelesul tuturor, recomandarea unui terapeut echivalează cu aceea a unui medic, doar că primul nu poate să prescrie medicamente. Cine ştie, în țara tuturor posibilităților probabil că va apărea şi catedra de bioenergie. Nu m-ar mira faptul ca, în facultățile de medicină să se înfiinţez o astfel de catedră, numai pentru faptul că un grup de parlamentari posedă un potenţial terapeutic nativ și ar vrea cu orice preț să impună o enormitate drept lege.
Totuşi, de la înălţimea academică mă aşteptam la o altfel de abordare a valorile ştiinţifice, însă trăim în universul perfect în care stupidităţile devin legi. Nu este pentru prima oară, este adevărat şi acest lucru.
Revenind însă, mi-e greu să cred că o astfel de lege va avea aplicabilitate pe termen lung. Nimeni nu contestă medicina homeopată sau acupunctura practicată de medici, dar de aici şi până la a transfera prestarea actului medical în mâinile unei coafeze, absolventă remarcabilă a unui curs de trei luni de reflexoterapie, este deja vorba de nesimţire. Evident, de partea cealaltă, se va recurge la discernământul bolnavului care are dreptul la a-şi alege metodele de tratament. Un argument şubred dacă ne gândim că, în majoritatea cazurilor, vorbim despre impostorură şi medicină. Daţi-mi voie să vă spun că stă în firea lucrurilor ca un escroc să fie mai convingător decât o persoană onestă, competentă.
Personal, nu contest calităţile deosebite a unor oameni, dar aceştia sunt rari şi, adesea, se instruiesc pentru a putea fi folositori semenilor săi. La fel se întâmplă şi în fitoterapie: sunt personalităţi incontestabile, cu recomandări serioase, dar cu un mare defect – nu vând iluzii. De cealaltă parte, escrocii care vindecă orice, iar unii folosesc plante interzise, prin lege, în România şi Europa, cum ar fi spânzul. Este de prisos să întreb ce fac instituțiile statului în cazul lor. Oamenii plătesc şi mor, iar ei se hrănesc cu disperarea familiilor fără să răspundă penal. Vedeti, acesta este discernământul bolnavului: cauţi leacurile care ţi se oferă pe toate gardurile, ziarele şi posturile de televiziune. Iar în timp ce alţii se sting, unii fac legi pentru a înmulţi falşii vindecători.
