Ceea ce părea aproape imposibil în fotbal, s-a produs ! O formație de mare tradiție, Prahova Ploiești, renăscută anul acesta grație unui om cu totul special, a câștigat un meci halucinant, cu un scor-fluviu, 6-5, iar asta după ce … atenție !, a fost condusă cu 0-5 de combativa formație Rapid Sălciile, într-un meci din Liga C a Prahovei, un județ care mustește de fotbal la toate nivelurile, mai puțin, deocamdată, Liga I, unde se pare că va ajunge – curând, echipa-fanion Petrolul .
Adrian Teodorescu, pentru că despre el este vorba, rămâne un personaj cu totul aparte, dacă nu chiar unic, în fotbalul românesc. Fost jucător el însuși și conducător de club, a renunțat anul acesta la ideea de a mai intra în cursa pentru președinția FR Fotbal, pentru a ajunge, în schimb, președintele filialei Prahova a Partidului Reformator.
După ce s-a mai ocupat un timp de o echipă prahoveană, Oțelul Larissa Dobrota, Adrian Teodorescu (Teo, cum îi spun prietenii) a readus în atenție, în acest început de toamnă și tot din postura de proprietar, o echipă de uriașă tradiție, care părea uitată și îngropată, Prahova Ploiești.
Pentru cei care nu știu, Prahova Ploiești s-a înființat încă din 1909, cu mult înaintea celebrelor Steaua, Dinamo, sau Rapid. Pe vremea aceea se numea United Ploiești, iar în 1912 a devenit chiar campioană a României !
În 1914, odată cu declanșarea Întâiului Război Mondial, United a fost părăsită de jucătorii străini din lot, dar cei rămași s-au regrupat rapid, în 1915, împărțindu-se în două alte echipe, Româno-Americană București și Prahova Ploiești, aceasta din urmă, adică tocmai gruparea lui ”Teo” de astăzi, cucerind din nou titlul național în campionatul 1915-1916.
Mai apoi au urmat lungi perioade în Prima divizie, apoi în divizia secundă și chiar în a treia (!934-1941), pentru a reveni 1946 pe prima scenă, iar în 1947 din nou în divizia secundă.
În anii următori s-a numit mai numit Partizanul, Flacăra, Metalul, Energia, pentru a reveni definitiv la numele clasic de Prahova în 1958. După ce, în 1963, Prahova a fost sancționată și trimisă în campionatul orășenesc, ea a reușit să revină în Divizia C în 1968 și în Divizia B în 1975. Au urmat numeroase peripluri între diviziile a doua și a treia, ba chiar și în campionatul județean, până în 2001, când s-a desființat, din cauza foarte slabului management de atunci, în ultim perioadă numindu-se Argus Prahova.
Ei bine, inimosul și unicul Teo, om de fotbal și de suflet, cu mare experiență și pricepere, a avut imensul curaj de a reînscrie echipa, în 2018, sub denumirea cea mai iubită, aceea de Prahova Ploiești, la ultimul nivel fotbalistic loca, în Liga C a județului Prahova, seria Mizil.
Și a venit primul meci pe teren propriu în noul sezon. Și prima fantastică aventură. Oaspeții, jucătorii de la Rapid Sălciile, care joacă de mai mult timp împrreună și sunt ceva mai rodați în campionat, au condus cu 4-0 la pauză, au marcat, apoi, și golul 5, dar … a urmat un fiinal de film și de poveste la gura sobei.
Prahova a marcat de nu mai puțin de șase ori, ultima dată din penalty, în ultimul minut de joc, învingând ambițioasa și deloc vulnerabila echipă din Sălciile.
”Dinamo-Foresta în variantă prahoveană”, a glumit, la final de joc, patronul Adrian Teodorescu. Dar despre Prahova Ploiești și omul uluitor care este patronul său, vom reveni în curând.
