Feluri de-a face educație și cultură sunt multe în lumea noastră. Nu ştiu câte vor fi fiind pe cealaltă lume, dar cu răbdare vom afla şi aceasta. Revenind pe tărâmurile noastre, îndrăznesc să afirm că educații și culturi sunt tot atâtea câte lucruri interpretabile. Ori, dacă stăm să le numărăm şi pe astea, ele sunt nenumărate. Nimic nu e neinterpretabil.

Fiindcă trăim vremuri dificile din punct de vedere economic, niște minți luminate din conducerea țării au decis să mai reducă miniștrii guvernului, pe principiul „reducem democrația”. De pildă, ministrul Transporturilor poate fi și al Mediului, el îngrijindu-se ca vreo două veacuri de-aci înainte niciun centimetru de autostradă să nu șifoneze pajiștile, poienițele, bârlogurile urșilor.

Alte propuneri geniale au cuplat diverse domenii sub un singur ministru de partid: Sportul cu Sănătatea („Mens sana…”), Energia cu Agricultura (panouri fotovoltaice din floarea soarelui) etc. În spiritul aceleiași logici, a fost numit un singur domnitor (după modelul Cuza) peste Educație și Cultură. „Tot un drac”, și-o fi zis mintea orbitor de luminoasă din fruntea Partidului.

Ministrul Edulturii ne-a şocat din primele zile, comentând nemuritoarea „Mioriţa”. Nu ştim câte lucruri ale nației mai sunt inatacabile în zilele noastre, dar ne închipuiam că măcar „Mioriţa” o fi deasupra interpretărilor electorale. Însă din declarația televizată a reieșit că folclorul deformează informaţia reală, dând mitului şi rimei un credit mai mare decât li se cuvine, în detrimentul realităţii politico-sociale.

S-a pornit de la versurile cinci – şase, respectiv „trei turme de miei / cu trei ciobănei”.

„Unde-am mai pomenit noi, ne zice ministrul revoluționar (fost secretar de stat la Acricultura pe stil vechi), unde-am mai pomenit noi «turme de miei»? Turmele sunt alcătuite din oi, câţiva berbeci şi pruncii lor. Probabil că informaţia iniţială a fost «trei turme de oi / cu trei ciobănei».”

„Păi, nu mai rimează deloc”, se exprimă poporul timid.

„Tocmai, sare demnitarul, ați pus degetul pe rană. «Oi» nu mai rimează cu «ciobănei». Dar, scuză-mă, dragă popor, existau în acele vremuri ciobănei? Oamenii acelei epoci erau mai degrabă viguroşi, dintr-o bucată. Putem vorbi deci nu despre «ciobănei», ci despre «ciobănoi». Astfel, merge şi rima: «trei turme de oi / cu trei ciobănoi». Observi, dragă popor, cum se îmbină armonios realitatea istorică şi rima?”

Îndoiala îşi croieşte drum în sufletul electoratului. Ce-a învăţat el la şcoală e o mămăligă vulnerabilă la făcălețul ministerial. Și, dacă a picat „Miorița”, se pregătește să fie aspru înfierat „Meșterul Manole”:

„Doar ştim cu toții cum sunt constructorii în ziua de azi. Eh, nici pe vremea aia nu erau mai breji. Devize uriaşe, materiale care veneau greu, de proastă calitate. Ce se lucra ziua se surpa noaptea. De la o vreme, începuseră să lenevească toți pe schele. Mai fluierau o gagică, mai răsfoiau o revistă. Ei, şi atâta a răsfoit Manole ăsta (om de-al lui Soros) povestea lui Icarus, încât, până la urmă, şi-a închipuit că ar putea să zboare. Ori, nici materialele pentru aripi nu erau grozave, căci fuseseră falsificate de Statul Paralel. Praf s-a făcut…”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 1 =