Am preluat titlul unui spectacol, montat de el acum ceva vreme, „Cartea nesfârşitei iubiri” pentru că îi defineşte, într-o mare măsură, viaţa şi cariera regizorului de teatru Matei Varodi. Patruzeci de ani de muncă petrecută cu tenacitate şi risipă de energie şi talent „ în spatele cortinei”, din care douăzeci şi cinci la teatrul Alexandru Davila din Piteşti. L-am întrebat, direct, cum a ajuns la Piteşti? Răspunsul a venit însoţit de un clipit şăgalnic…
- Printr-un „neâtâmplător joc al destinului”! Iar dacă răsfoiesc calendarul, parteneriatul meu cu Teatrul Davila, anul acesta trece de un sfert de secol.
- Matei Varodi, te consideri un norocos în breaslă ?
- Am avut parte de „norocul” generaţiei mele, adică profesori minunaţi ca Radu Penciulescu,Valeriu Moisescu, Mihai Dimiu.La asta se adaugă şi grupul celor cu care am lucrat, mulţi colegi actori şi scenografi, oameni „marcaţi” de autentic şi de un profund profesionalism. Apoi, asta e structura mea sufletească, am vrut să construiesc ceva în Teatru, nu să demolez ! Deci, sunt un norocos!
- Îţi propun să vorbim puţin despre trecutul recent şi dar şi despre prezent. Anul trecut ai montat piesa “Bădăranii” a lui Carlo Goldoni, o versiune, aşa cum scrie pe afiş ,” în adaptarea regizorală” a lui Matei Varodi şi scenografia Mirunei Varodi. Coregrafia este semnată Ramona Titov, traducerea : Sică Alexandrescu, iar muzica îi apartine lui Cătălin Mirea. Citind cronicile este evident faptul că spectacolul a fost un succes de casă!
- „Bădăranii” din stagiunea trecută a fost şi încă mai este o poveste cu mult haz! Miruna (scenografa spectacolului) e fetiţa mea, o tânără talentată şi mult mai inspirată ca mine, fapt care face şi mai dificilă colaborarea! Iar această „realitate” mă obligă să fiu „pe fază” mereu. „Bădăranii” e un text despre nevoia de libertate şi iubire adevărată, scris de Goldoni cu o „pană zglobie”, era un inovator în epocă. Astăzi, acelaşi text are toate şansele să se transforme într-o poveste de o mare tristeţe. Decorul a fost gândit ca o colivie a cărei uşă se deschide către lume împinsă de forţa cu care femeile îşi doresc emanciparea! Spectatorii au bucuria să empatizeze şi să participe cu entuziasm la reuşita lor. Rezumând : succes de public şi satisfacţie pentru actori.
- Revenim la prezent…
- Prezentul, stagiunea 2018-2019 vine cu premiera „Nevestele vesele”, Falstaff va lua chipul şi asemănarea actorului Petrişor Stan. Categoric va fi o poveste despre noi, despre contemporaneitate, despre ASTĂZI.
- Timpul a trecut, secolul XXl a venit cu o nouă generaţie, tehnica şi tehnologia au întrecut cel mai îndrăzneţe cărţi science fiction din copilăria noastră.
- Şi eu încerc să mă lămuresc, e un efort pe care-l fac de 42 de ani, efort repetat cu fiecare spectacol. Îmi pun întrrebarea, de fiecare dată, dacă şi ce am găsit nou şi mă cert, tot de fiecare dată… Apoi, aştept cu emoţia debutantului, comentariile spectatorilor…
