În loc de referendum, voi scrie despre lucruri care chiar mă preocupă. Chiar dacă nu e textul „la zi”. Iar ca să nu fiu acuzată de ipocrizie vă spun și de ce nu vreau să analizez oportunitatea referendumului: nu-mi place ideea ca un copil să fie crescut de doi bărbați, dar mi se rupe sufletul când văd copii prin canale, în frig sau prin gunoaie, fără să le pese niciunei familii tradiționale de ei. Cam atât despre referendumul care e pe cale să devină ziua sau chiar zilele isteriei naționale.
Dat fiind contextul, nu mă pot abține și supralicitez acest ușor naiv obicei de a scrie frumos și mult când nu imi place un subiect. Scriind, îmi imaginez că fiecare dintre voi, prietenii mei, este singurul cititor al rândurilor mele.
Mai mult, e ca și cum am sta de vorbă doar noi doi. Asadar, ție, prieten drag, îți scriu cu sentimentul că am nevoie de un interlocutor de încredere.
Nu-mi fac iluzii: amândoi avem experiența mizeriei cotidiene, ne uităm paralizați la clovnii și analfabeții deveniți vedete ale prostului gust desăvârșit. Amândoi trăim într-o vulgaritate perpetuă, de parcă ne-am fi născut în inima Ferentarilor. Fără să vrem, scăldându-ne în mocirlă devenim și noi dureros de neciopliți. Cât despre tupeu, prietene, nu are sens să-ți vorbesc, chiar noi furnizăm cuvinte care devin materie primă pentru sofisme, minciuni, jigniri.
Am uitat de manipulare. Aici, prietene, stau mai bine decât tine, sunt specialistă în comunicare. Îți spun un lucru simplu: într-o campanie de manipulare, scuze, de informare, ingredientul cu care mergi la sigur este sărăcia. Oamenii săraci primesc, pur și simplu, orice li se dă, chiar și promisiuni, fără să mai caute soluții. Într-un scenariu al manipulării, lupta pentru supraviețuire este manevra sigură de a-i face câștigători pe alții.
Si iată-ne, prieten drag, față în față, dorind să-ți împărtășesc opiniile mele. Dar trebuie să ne vedem cum suntem, cu toate relele, pentru ca, prin contrast, binele să se vadă mai mult acolo, înăuntrul nostru. Nu cred că există fericire mai mare decât sa trăiești momentul în care poți să te modelezi singur, cu iubire, îngăduitor cu imperfecțiunile tale. Dar ca să poți iubi trebuie mai întâi să știi să dăruiești. Așa cred eu. Sunt lucruri simple, la îndemână. Orice s-ar întâmpla cu noi, dacă avem identitate, repere, suntem liniștiți.
Acum, că ești avizat, du-te și votează cum știi mai bine pentru familie. Sau stai acasa. Crede-mă, prietene, nimeni nu-și va da seama că ai avut o opinie.
