Retorica abrazivă a cursei înarmărilor, proprie războiului rece, devine tot mai sonoră pe măsură ce se apropie momentul alegerilor pentru Congres și guvernatori în Statele Unite. Se fac încercări tot mai evidente de a introduce “Cartea rusească” din nou în jocul electoral, deși – cum am mai remarcat – președintele Trump evită pe cât posibil să o readucă în competiția politică internă (ceea ce face, de altfel, și Moscova, în declarațiile și comentariile pe subiect). Cercurile politice conservatoare americane plusează, însă, pe discursul amenințător, în ideea că le-ar putea servi ca atu în depunctarea taberei prezidențiale la scrutinul din noiembrie.
Zilele trecute, o frântură de frază din spusele adresate presei de către doamna ambasador al SUA la NATO, Kay Batley Hutchison, putea să arunce lumea într-o nouă criză a rachetelor, asemănătoare crizei rachetelor din Cuba din 1961. Doamna ambasador n-a vorbit riguros militărește, ceea ce i-a făcut pe unii să interpreteze pe dată că SUA, dacă ar simți un pericol iminent de atac, ar recurge la atacuri preemptive (nu preventive!) asupra bazelor de rachete cu rază medie de acțiune de pe teritoriul Rusiei. Mai grav decât un asemenea avertisment n-ar putea fi decât un război nuclear fulgerător. Din fericire, diplomatul american a revenit pentru a preciza că poate declarația sa nu a fost suficient de clară ori a fost greșit interpretată. Iar Jim Mattis, șeful Pentagonului, aflat și el acum la Bruxelles, a anunțat că va discuta problema cu colegii săi din statele membre ale NATO.
Oricum, în relațiile Washington-Moscova pare să se întredeschidă un drum minat de neîncredere, suspiciune și nesiguranță reciprocă. De ce? În primele lor reacții, și presa americană/occidentală, și cea rusă, pun “incidentul” pe seama apropiatelor alegeri pentru Congres și guvernatori din SUA. În strategia electorală a cercurilor conservatoare anti-Trump, americane, Rusia trebuie ținută cât mai departe și demonizată, iar președintele obstructionat în încercările sale de dialog cu Moscova – comentează agenția Reuters.
Un oficial al MAE rus a dezavuat “riscul unei asemenea retorici agresive, iar politologul Aleksei Arbatov a vorbit de “un semnal neliniștitor în sine”. Dar tot Arbatov, ca și expertul militar Viktor Litovkin, au comentat pe un ton moderat referirea ambiguă de la Bruxelles, considerând-o conjuncturală, iar universitarul Andrei Korotkov, de la Universitatea Texas a spus de-a dreptul că “este un bluff legat de apropiatele alegeri americane . “Toate acestea se vor calma după alegeri, dar până atunci, retorica se va înăspri”. Americanistul Dmitri Drobnitki vede în declarația deschisă ambiguităților “un nou nivel de sabotare a președintelui în exercițiu, voință de a provoca împotriva lui un val de informații negative”. Și încheie: “Sunt mai mult că sigur că acesta este punctul de vedere al lui Hutchison. Trump, Bolton și Pompeo sunt cei care conduc politica externă a SUA și ei n-ar fi zis nimic de felul acesta”.
Nici în America declarația n-a fost interpretată neapărat prăpăstios. Ziaristul David Axe o califică “o greșală”. Dar și ambasadorul american la NATO a revenit pentru a preciza: “N-am vorbit de atacuri preemtive împotriva Rusiei”. Și a explicat că a vrut de fapt să sublinieze că este necesar să se revină la Tratatul ruso-american privind rachetele cu rază medie de acțiune, acum în suspensie. Secretarul de stat american al Apărării și înalți comandanți militari americani la NATO au mers însă mai departe, afirmând că Rusia și-a sporit considerabil în ultimii ani capacitățile de acțiune ale sistemelor de rachete cu rază medie la frontierele sale vestice și, deci, în apropierea arealului euroatlantic. Semnficativa este și reacția lui Kingston Reif, directorul unui think tanks specializat în materie, care spune că SUA nu trebuie să abandoneze Tratatul asupra rachetelor cu rază medie, căci “orice nou sistem de rachete al SUA va întâmpina dificultăți politice pentru staționarea sa în Europa, întrucât niciun aliat NATO nu va dori să-l găzduiască”.
Febra preelectorală încinge, după cum se vede, și retorica înfruntării. Iar coeficientul ridicat de nesiguranță din relațiile ruso-americane accentuează preocuparea generală pentru stabilitatea mondială.
