Chiar dacă nu are incă o lege a lobby-ului, aceasta aflandu-se deocamdata in dezbatere publica, Romania a fost nevoita să se alinieze politicilor si cerintelor europene, adoptand norme care sa asigure atat transparentizarea procesului decisional, cat si cresterea gradului de implicare a societatii civile la luarea deciziei pe politici publice, prin afirmarea si sustinerea interesului propriu, la nivelul celor doua mari sisteme decizionale nationale, respectiv Parlamentul si Executivul.
Asadar, sa pornim de la bazele activitatii legislative.
La nivelul Parlamentului
a) Transparenta
Intregul proces legislativ este transparent si mai ales verificabil sub toate aspectele.
Sedintele plenului si sedintele celor doua camere, Camera Deputatilor si Senat, sunt publice, orice persoana avand dreptul de a asista si a urmari dezbaterile si votul. Intregul proces de legiferare este public, pe site-ul celor doua organisme putandu-se urmari in detaliu intregul proces de adoptare a legii, incepand cu forma initiatorului, documentatia aferenta si diferite avize sau rapoarte ale comisiilor de specialitate ori a unor institutii implicate, Consiliul Legislativ, Consiliul Concurentei etc si terminand cu forma trimisa spre promulgare la Presedintele Romaniei.
Nu exista nici o etapa sau decizie luata sau punct de vedere exprimat (serviciile din structura celor doua camere sunt obligate sa puna la dispozitia celor interesati stenogramele sedintelor, iar pe site-urile celor doua camere apar inclusiv inregistrari video) in procesul de adoptare a unei legi care sa nu fie accesibila celor interesati.
b) Influentarea deciziei
Posibilitatea persoanelor interesate de a influenta decizia publica la nivelul Parlamentului Romaniei este garantata nu numai de dreptul constitutional la petitie, art. 51 din Constitutie, dar in special de regulamentele celor doua camere ale Parlamentului Romaniei, regulamente care nu numai ca recunosc legitimitatea reprezentarii intereselor personale sau de grup in procesul de adoptare a legilor, dar stabilesc si mecanismele prin care cei interesati pot sa isi afirme interesele legitime.
Dreptul de a-ti afirma si sustine interesul in procesul de adoptare a unei legi este nu numai legitim, dar este si garantat prin instituirea unor mecanisme procedurale la nivelul celor doua camere ale Parlamentului de natura a asigura exercitarea acestui drept.
La nivelul administratiei centrale si locale
a) Transparenta
Asigurarea si garantarea transparentei actului decizional este o preocupare constanta, in acest sens fiind in vigoare acte normative importante in acest domeniu: Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, Legea 544/2003 privind liberul acces la informatiile de interes public, Ordonanta Guvernului nr.27/2002 privind activitatile de solutionare a petitiilor, Legea 62/2011 privind dialogul social.
Aceste acte normative instituie mecanisme juridice prin care se asigura nu numai dreptul fiecarei persoane interesate de a avea acces la informatiile cu caracter public, inclusiv informatiile care tin de procesul de decizie publica, dar instituie si mecanismele prin care acest drept poate fi exercitat, iar in caz de incalcare sau nerespectare poate fi aparat si revendicat pe calea instantelor de judecata.
Prima si cea mai importanta regula a transparentei decizionale este acea obligatie a autoritatii emitente a actului administrativ de a-si face publica nu numai intentia de a reglementa intr-un anumit domeniu, dar si modul in care doreste ca o anumita problema sa fie reglementata. In acest scop, este obligatorie postarea proiectului normativ pe site-ul emitentului concomitent cu aratarea dreptului persoanelor interesate de a-si exprima un punct de vedere precum si aratarea datei pana la care punctul de vedere poate fi comunicat.
b) Influentarea deciziei
Legiuitorul roman a recunoscut importanta transparentei decizionale si a adoptat acte normative in acest sens si cu acest scop, respectiv de a asigura si garanta dreptul persoanei interesate sa aiba acces la procesul decizional si mai ales sa-l poata influenta inclusiv in procesul de elaborare a actelor normative. (Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica). Adică exact ceea ce face activitatea de lobby.
De asemenea, exista un drept legal de a participa la influentarea deciziei autoritatii publice. Persoana care participa si influenteaza chiar in interes propriu luarea unei decizii nu beneficiaza de un privilegiu, ci isi exercita un drept legal.
La nivelul autoritatilor publice, principala problema o constituie caracterul de multe ori formal al consultarilor si dezbaterilor publice, formalism generat, in cele mai multe cazuri de faptul ca insusi functionarul roman nu are reprezentarea si intelegerea corecta a principiului transparentei deciziei publice si dreptului oricarei persoane interesat de a participa la luarea unei decizii publice si de a-si exprima si sustine un interes propriu. Din aceasta cauza, si autoritatile ezita sa preia propunerile facute considerandu-se in mod nejustificat ca exista riscul de a fi acuzate de sustinerea anumitor interese.
Transparenta decizionala este doar premisa de crestere a gradului de implicare a societatii civile in procesul decizional la nivelul tuturor autoritatilor publice, intrucat asa cum arata Parlamentul European, acesta este scopul si finalitatea tuturor legilor.
În lipsa unei Legi a Lobby-ului, se poate remarca faptul ca, totusi, activitatea de lobby are in prezent, in Romania, atat o recunoastere legala, cat si una judecatoreasca.
Recunoasterea legalitatii acestei activitati este data de O.M.F.P.S. 1832/2011, ordin prin care se aproba Clasificarea Ocupatiilor din Romania (COR) si unde la pozitia 243220 apare ca fiind recunoscuta si atestata legal activitatea de „specialist in activitatea de lobby” .
Recunoasterea judecatoreasca a acestei activitati este data de hotararea unei instante judectoresti prin care se aproba constituirea si infiintarea unei asociatii a societatilor si profesionistilor in lobby, respectiv Asociatia Registrul Roman de Lobby.
