Curtea de la Luxemburg este instituţia europeană care până la urmă, dacă va fi nevoie, le va veni de hac lui Dragnea şi asociaţilor acestuia.
Vlad Perju, doctor în drept şi profesor de drept constituţional, desfiinţează retorica agresivă a PSD şi ALDE privind nerespectarea recomandările din Raportul MCV şi arată că oficialii Comisiei Europene au instrumente solide prin care vor putea impune guvernului de la Bucureşti sistarea măsurilor de subminare a independenţei justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei.
Astfel, sunt semne că, în curând, Comisia Europeaza va acţiona România în judecată la Curtea de la Luxembourg dacă puterea de la Bucureşti refuză să pună în aplicare recomandările.”Comisia Europeană va argumentă în faţa judecătorilor europeni ca gravitatea situaţiei din România este atât de mare încât se impune dispunerea unor măsuri interimare pentru suspendarea cu efect imediat a reformelor justiţiei”, explică Persu pentru contributors.ro.
Dacă România, prin guevrnul şi puterea se la Bucureşti, va continau să ignore şi decizia Curţii de la Luxembourg, atunci este foarte posibil să se ajungă la excluderea ţării din Uniunea Europeană. Iată explicaţiile pe lar ale lui Vlad Perju.
„Ultimul raport MCV reprezintă un moment critic prin care Comisia Europeană plasează România în aceeaşi categorie cu Ungaria şi Polonia în ce priveşte distrugerea sistematică a statutului de drept. Însă spre deosebire de celelalte ţări, unde UE dispune de o capacitate relativ redusă de a acţiona rapid pentru susţinerea democraţiei constituţionale, instituţiile europene au la dispoziţie mecanisme mult mai eficiente pentru o intervenţie în cazul României. Citit cu atenţie şi în context, raportul MCV arată că UE este gata să folosească aceste mecanisme şi că pregăteşte deja terenul juridic pentru o intervenţie rapidă prin Curtea de la Luxembourg cu scopul de a impune guvernului de la Bucureşti sistarea măsurilor de subminare a independenţei justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei. Societatea civilă din România îşi găseşte în Comisia Europeană un aliat necesar şi puternic în lupta împotriva clanului Dragnea şi a coaliţiei guvernamentale care au adus România pe marginea prăpastiei.
Dacă autorităţile române, de la Ministrul de Justiţie până la CSM şi chiar Curtea Constituţională, nu îşi vor schimba radical poziţia în ce priveşte independenţa justiţiei şi înregimentarea politică a luptei împotriva corupţiei, Comisia Europeană are la dispoziţie mai mult decât măsuri politice, de genul îngheţării de fonduri sau a demarării mecanismului articolului 7. Guvernul de la Bucureşti calculează, probabil corect, că Ungaria şi Polonia s-ar opune sancţionării politice a României, aşteptând la schimb că România să se opună sancţionării lor. Însă guvernele altor state membre nu pot ajuta oligarhii de la Bucureşti în cazul unei acţiuni juridice asupra României. Într-adevăr, toate semnele indică faptul că Comisia pregăteşte terenul pentru acţionarea în judecată a României în faţa Curţii de la Luxembourg pentru încălcarea articolului 19, coroborat cu articolul 2, din Tratatul de la Lisabona. În plus, după cum a făcut-o recent într-un caz extrem de important împotriva Poloniei, Comisia Europeană va argumentă în faţa judecătorilor europeni că gravitatea situaţiei din România este atât de mare încât se impune dispunerea unor măsuri interimare pentru suspendarea cu efect imediat a reformelor justiţiei.
Este vorba aici de măsurile discutate în Raportul MCV, măsuri introduse de guvernul de la Bucureşti şi votate în Parlament, inclusiv a unor măsuri aprobate de Curtea Constituţională. În ce priveşte CCR, Raportul MCV preia analiza recentei opinii a Comisiei de la Veneţia prin care se arată cum CCR şi-a ignorat propria cazuistică când, în cazul Kovesi, a subordonat procurorii controlului politic exercitat de Ministrul Justiţiei. Raportul MCV arată că această decizie încalcă principiile statului de drept şi că, în măsura în care CCR nu va redirecţiona interpretarea Constituţiei, calitatea României de membru UE impune revizuirea Constituţiei pentru garantarea independenţei justiţiei.
Autorităţile române greşesc dacă interpretează aceste recomandări ca fiind generale, pe termen lung. Sancţionarea României poate fi declanşată rapid, dat fiind că mecanismul MCV va structura negocieri politice preliminare unei acţiuni în judecată la Luxembourg în cadrul procedurii articolul 258 al Tratatului de la Lisabona. Odată cazul ajuns la Luxembourg, este probabil că judecătorii europeni vor lua măsura interimară de suspendare a reformelor Dragnea care au ca scop decapitarea independenţei justiţiei, o suspendare ce ar avea efecte imediate. Nerespectarea deciziei Curţii de la Luxembourg ar duce la penalităţi financiare majore dispuse de judecătorii europeni, posibilă redirecţionare a fondurilor structurale pentru România, activarea Articolului 7 din Tratatul de la Lisabona şi, în extremis, la declanşarea procesului de excludere din Uniunea Europeană pentru violarea Tratatului UE.
Ce trebuie înţeles la Bucureşti, atât de către politicieni responsabili cât şi de către societatea civilă, este că nu suntem foarte departe de acest scenariu. Tot ce ne desparte de un asemenea moment este refuzul, deja semnalat, al autoritarilor române de a implementa recomandările din Raportul MCV. Sancţiunea pentru un asemenea refuz nu este doar menţinerea monitorizării, după cum naiv speră autorităţile române, ci declanşarea procedurilor juridice de sancţionare a României, cu scopul salvării statului de drept.
Oricine va citi cu bună-credinţă Raportul MCV şi documentaţia tehnică pe baza căreia a fost întocmit va constata că acestea reprezintă o analiză corectă, echilibrată şi detaliată a turnurii dramatice pe care a luat-o România în 2018. Criticile aduse Raportului de către autorităţile române nu au nici un fel de acoperire, ele fiind nimic mai mult decât reacţia unor instituţii care s-au dovedit fie incapabile să stopeze distrugerea statului de drept (cazul CSM), fie au fost implicate în acest efort şi sunt direct răspunzătoare de situaţia dramatică a ţării în acest moment (cazul Ministrului Justiţiei).
În ce priveşte efectele juridice ale Raportului MCV în dreptul românesc, care au generat discuţii în ultimele zile, acestea trebuie privite în termenii mai largi ai relaţiei dintre Constituţia României şi Tratatul UE. În scenariul pe care l-am prezentat, efectele Raportului vor fi subsumate unei decizii a Curţii de la Luxembourg. Dacă guvernul român va refuza implementarea unei asemenea decizii, în mod cert CCR va fi chemată să se pronunţe asupra obligativităţii deciziilor judecătorilor europeni. Argumentele grupării Dragnea sunt uşor de anticipat. Se va argumenta că decizia judecătorilor europeni nu este obligatorie dacă încalcă principiile identităţii naţionale a României, că legile reformelor justiţiei au fost votate de reprezentaţii românilor şi, prin urmare, că principiul democraţiei reprezentative cere că aceste legi să fie implementate. Contraargumentul principal este că tot reprezentanţii românilor au ratificat tratatul de aderare a României la UE, şi a tratatului de la Lisabona care a devenit parte integrală a dreptului român. Judecătorii CCR, şi poate chiar judecători de la alte instanţe din România, vor fi chemaţi să rezolve această dispută. Aceştia se vor pronunţa nu doar ca judecători naţionali, ci ca judecători care, în aplicarea dreptului european, devin judecători europeni a căror datorie este să aplice Tratatul UE aşa cum a fost interpretat acesta de Curtea de la Luxembourg. Dacă nu o vor face, şi dacă vor invoca supremaţia Constituţiei române în faţa Tratatului UE, România nu va rămâne în Uniunea Europeană”, a explicat Perju pe contributors.ro.
