Jurnalistul Dan Alexe susţine că, dacă Iohannis nu solicită din partea României anularea președinției române a Consiliului UE, este imposibil ca tandemul Dragnea – Dăncilă să nu preia sarcina pe 1 ianuarie.
Face vâlvă ceea ce a fost prezentat ca sugestia Finlandei de a decala președințiile Consiliului UE, astfel încât Finlanda să ia direct locul României de la 1 ianuarie, pentru a evita dezastrul previzibil al președinției românești.
După Finlanda ar veni astfel, în a doua jumătate a lui 2019, Croația, cărei îi vine rândul în mod normal pe 1 ianuarie 2020, urmată de Germania. României i-ar mai veni rândul peste 14 ani.
Unele voci spun că lucrul e posibil, pentru că și Marea Britanie a renunțat la președinția sa de anul viitor, loc ocupat de România, care s-a decalat cu șase luni. Realitatea e cu totul alta.
Anglia a cerut singură să renunțe la președinție, pe care nici nu avea cum să o exercite, dat fiind că în martie anul viitor va ieși din UE. Ar fi fost de o absurditate totală să dorească să exercite președinția unei instituții pe care a ales să o părăsească. Cazul României este total diferit, exact simetric. În cazul României e vorba de incompetență.
Situația nu a fost prevăzută, pur și simplu. De altfel, Finlanda, prin vocea ambasadoarei la București, a ținut să precizeze că nu a fost o propunere oficială. Nu a fost prevăzută, în tratatele europene, situația în care o țară nu ar fi pregătită să preia președinția rotativă a UE. Este și extrem de târziu, ar trebui ca totul să se facă într-o lună, până la Crăciun. Pentru anul viitor, totul e prevăzut și practic turnat în bronz și marmură: întâlnirile, reuniunile, summiturile, toate agendele României (1 ianuarie – 30 iunie) și Finlandei (1 iulie – 31 decembrie). E prea târziu pentru a mai schimba ceva prin mecanisme instituționale. Este, de fapt, imposibil. Așa încât, ca și în cazul Marii Britanii, unde Londra a renunțat singură la președinție, ar trebui ca propunerea să vină de la București.
Asta înseamnă că totul ar depinde de o eventuală solicitare a lui Iohannis către ceilalți șefi de stat și de guvern din UE. Asta ar trebui să se facă acum, zilele astea, pentru a se putea organiza eventual un summit special. Cel din decembrie, care încheie președinția austriacă a UE, e deja dedicat Brexitului.
La fel, nu există procedură pentru excluderea unei țări din UE. Tot ce se poate face este activarea Articolului 7, care poate duce la o suspendare a dreptului de vot al unei țări în cadrul Consiliului Uniunii, innstanţă din care fac parte cele 28 de state membre (27 după ieșirea Marii Britanii din UE).
