Statele Unite și China vor organiza vineri un dialog de securitate de ultimă oră reprezentând cel mai recent semn de dezghețare a relațiilor, în timp ce vicepreședintele Chinei a declarat că Beijingul este dispus să discute cu Washingtonul pentru a-și rezolva disputa comercială, informează Reuters.
Reluarea dialogului la nivel înalt, marcată de un telefon de săptămâna trecută între președinții Donald Trump și Xi Jinping, se află înaintea unei întâlniri preconizate dintre cei doi la summit-ul G20 din Argentina de la sfârșitul lunii noiembrie. Dezghețul este succesorul a luni de incriminări care privesc comerțul, acuzațiile americane privesc interferențele politice chineze, Marea Chineză de Sud contestată și Taiwanul auto-condus. China și Statele Unite au descris apelurile telefonice de săptămâna trecută, între Xi și Trump, ca fiind pozitive. Trump a prezis că va fi capabil să încheie un acord cu China cu privire la comerț.
Într-un semn concret al dezghețării, Departamentul de Stat al SUA a declarat că secretarul de stat, Mike Pompeo, secretarul apărării, Jim Mattis, și un membru al polit-biroului chinez, Yang Jiechi, și ministrul apărării, Wei Fenghe, vor participa la discuții diplomatice și de securitate mai târziu în această săptămână la Washington.
China a declarat luna trecută că cele două părți au convenit inițial „în principiu” să organizeze cea de-a doua rundă de discuții privind securitatea diplomatică în luna octombrie, dar au fost amânate la cererea Washingtonului pe fondul creșterii tensiunilor asupra comerțului, Taiwanului și Mării Chinei de Sud. Mattis ar fi trebuit să țină discuții cu Wei la Beijing în octombrie, dar planurile au fost anulate după ce Washingtonul a impus sancțiuni asupra armatei chineze pentru cumpărarea de arme din Rusia. Mattis s-a întâlnit cu Wei în Singapore pe 18 octombrie și i-a spus că cele două mari economii ale lumii ar trebui să aprofundeze legăturile la nivel înalt pentru a reduce riscul de conflict.
Vorbind marți la Singapore, vicepreședintele chinez Wang Qishan, care este apropiat de Xi, a reiterat disponibilitatea Chinei de a purta discuții și de a colabora cu Statele Unite pentru a rezolva disputele comerciale, deoarece cele mai mari două economii din lume au de pierdut din confruntare. „Atât China, cât și Statele Unite ar dori să vadă o cooperare economică mai mare”, a declarat Wang la Bloomberg New Economy Forum din Singapore. „Partea chineză este pregătită să aibă discuții cu SUA cu privire la problemele de interes reciproc și să lucreze pentru soluționarea comerțului acceptabilă pentru ambele părți”, a spus el. „Lumea de astăzi se confruntă cu multe probleme majore care necesită o strânsă cooperare între China și Statele Unite”, a spus Wang. Wang a reiterat comentariile făcute de Xi luni, la un târg de import în Shanghai, că Beijingul va adopta o mai mare deschidere.
Trump a criticat China împotriva furtului de proprietate intelectuală, a barierelor la intrarea în afaceri din SUA și a unui deficit comercial deficitar, pe care datele din SUA l-au înregistrat în septembrie la un record de 40,2 miliarde de dolari. Războiul comercial, care a văzut ambele părți impunând tarife la importuri în valoare de miliarde de dolari, începe să rănească economia Chinei și a afectat acțiunile chineze și moneda yuan. De asemenea, a adus achizițiile de soia din SUA de către China într-un stadiu virtual. Soia este cel mai important export agricol al SUA către China. Jim Sutter, directorul executiv al Consiliului de export soia din SUA, a declarat pentru Reuters, în paralel cu târgul de import din Shanghai, că ambele țări au înțeles necesitatea de a-și menține relația. „Cred că ambele părți sunt optimiste … mai optimiste după apelul care a avut loc săptămâna trecută că se poate ajunge la o soluție”, a spus el.
Un răspuns
Ca orice vestic bogat care se respecta si acest „domn”, cu Versailles-ul lui de acasa si stupizenia golfului, jucat excesiv (care am inteles ca-ti omoara neuronii mai ceva decat absintul), a incercat „marea cu degetul”.
A incasat-o, si-a lins ranile de nu mai avea saliva, a cantat singur in muzeul care-i este casa, a urlat pitigaiat tot acolo apoi a plans de s-au umflat covoarele de Buhara si Siraz, s-a spalat la cap cu minoxidil (tot singur), ca a auzit la Russia Today ca este „o minune originala” care sfideaza testosteronul tineresc si rebel, il ameteste si chiar nu mai este necesara castrarea, apoi a facut o „baita” si dupa ce a scos dopul, triumfator si aproape impacat in gand cu Bolton, si-a cules podoaba capilara (puful indoielnic ca si textura si culoare) dintre fese.
Atunci (niciodata nu e prea tarziu) a inteles ca politica (mai ales cea gandita de Domnul in ziua de odihna), este o curva.
Si stoic, precum Diogene, a pornit spre varful Golgotei ce-l guverneaza, nestiut dar sigur, ca o mancarime in zona erogena a Vrancei, ca o piesa de harpa cantata la tambal sau un „tril al diavolului” interpretat de o rasnita, inaltator, demn, cum numai „El” stie si poate, cantec „suprem” de lebada educata, bine imbracata, empatica (doar in dormitor), „feciorea” unica de la particule, trilobiti si pana la „stapanii” nostri, acceptati, smintiti, care l-au sfatuit si i-au indreptat pasii.
Vreo 2 saptamani a stat „la ore” in Capitoliu ca sa-si reimplanteze bretonul. `Deaia, cand vobea „pe sticla” (ca mai in fiecare seara) parea ca statea cu „nasul pe sus” si era filmat de la nivelul buricului.
Framantarile „primului OM al planetei” sunt intelese de „multe ratiuni rafinate”, care au depasit „designul inteligent”, s-au inaltat in puritatea lor si domiciliaza (in staza), chiar in limb, asteptand intalnirea cu dumnezeirea si eternitatea imuabila (infernul sau paradisul) precum femeia de serviciu de la bloc, care-l alinta cu apelativul „smecherule, barosanule”, vivat.
„Eu sub tine, tu sub mine si-o buca` din mine-n tine”. Ar putea fi pantoful.
Indraznesc sa afirm ca este bocancul. Unul prea mic pentru un razboi…
A facut afirmatii, unele dintre ele (99%), impardonabile.
A distrus aliantele cu vecinii imediati (Canada, Mexic), care au ramas siderati, afectati, cu ticuri, precum Suciu din „Pistruiatul”.
Pistruiatul le-a cantat prohodul si Delmei Rusef si lui Maduro (aproape), dar mai intai acelei gratii (don’t cry for me, Argentina), Angelica de Kischen, fata vioaie in relatia cu Kremlin-ul dar putin cam prea statornica (pentru o presidenta).
Apoi „bronzatul”, fortat de spelba nevasta a amantului Monicai Lewinsky, anarhica si lipsita de viziune, care a (aproape) distrus iremediabil nordul Africii si Orietul Mijlociu (cel apropiat avea deja stapan). Multe suflete ridicate la cer iar micile ei orgolii s-au transformat doar in jale si simtaminte contradictorii fata de „marele licurici”.
China lui Mao, sub-paupera, care traia sub pamant, dupa „revolutia culturala” a primit o sansa, aceea de a face „din rahat` bici”, de a aduce tarii plus-valoare, de a produce la nivel individual si de a plati taxe, sub orice forma, chiar cu soacra moarta in curte si cu copilul mort in bordei, forma existentiala disperata, ultima si aceptabila (naiv) doar ca forma de autoflagerare a trupului trecator, filtrat in clepsidra fina a evolutionismului.
Chinezii au reusit, singuri, fara planuri Marshall, cu un venit individual (la nivelul anilor `90 de 7 dolari pe luna) si au ajuns (de patru ani), cea mai mare economie a planetei. Se pare ca Darwin a avut dreptate.
Si atazi vine domnul Trump, care (repetitia e buna) doarme in muzeul Versailles, se trezeste alaturi de o fiica (care nu este a lui), dupa acte ar fi nevasta-sa dar care doarme in continuare si nu participa la actul de guvernare, se trezeste cu migrena numita „China” in lobii frontali, menajera este batrana, ceaiul e cam „estic”, copilul a mai spart trei vaze Ming de 200.000 $, aseara a fost vesel si nu si-a scris discursul pentru delatorii de la CIA, rusii sunt prietenosi si tot ei au negat implicarea fratilor Warner in aselenizare, dar e demult iar el este un presedinte modern, vital si care, dupa ce trage perdeaua poate face de ras orice tanar (cu conditia sa fie american) prin actiunile lui (visate), de dimineata, la panz si joia.
Restul e politica.
Sanatate sa fie.
Crimeea promisa de Stalin evreilor era o solutie de compromis, care insa nu ar fi multumit perciunatii habotnici care au populat (puternici in sinedriu) proximitatea Sfantului Templu.
Aspiratia evreilor la recunoasterea legaturii (de netagaduit) cu orasul sfant Ierusalem, este notorie si, cred corecta si cred ca merita sa fie luata in considerare dar numai si numai, in buna intelegere cu compatriotii lor pe acest sterp pamant.
Dar pentru a fi o capitala, acest oras stravechi trebuie sa reprezinte un popor, nu doua, o religie, nu doua, sa nu fie separat de ziduri precum Berlinul iudeo – palestinian, sa poata fi un nou turn Babel, in care rasele si popoarele sa se amestece fara vointa politica si interese nationale
Bibi, la al treilea mandat de premier, fost terorist sionist dar prieten cu Ellie Wiesel (blandul), a inteles, a stiut dar nu a aceptat, chiar daca (pe corecte) jerta infernala a compatriotilor nu ar trebui sa fie o moneda de doi sekeli cu care sa intri in templu.
Bibi insa poate afirma, precum Pintea, ca „am fost si-om fi”, o fraza care sintetizeaza o intrega istorie, depinde de paralela, frusta, romantata, care a fost sau care, poate, va dispare maine.