Sub titlul „Regimul Dragnea, România şi căpitanul sufletului meu”, Deutsche Welle face o radiografie dură şi amănunţită a situaţiei grave în care se află România, asemănată de autor cu un cataclism provocat de cleptocraţia dragniotă.

În orice stat normal, nu şi la Bucureşti însă, puterea, în frunte cu „doamna premier, alias Liviu Dragnea”, ar fi plecat imediat după sancţiunile, după voturile „de blam, de o mulţime, amploare, forţă şi duritate şocante şi fără precedent”, aplicate regimului prin rezoluţia votată în Parlamentul European şi prin raportul MCV .

Dar „pentru penali şi infractori, în schimb, memorabila zi – în care au căzut în fine şi măştile democraţiei mimate şi voalurile acoperind pudic hidoşenia şi tirania unei oligarhii antiromâneşti dându-se patriotică – a sosit la pachet cu trei ceasuri rele şi alte trei negre.”

Lecturaţi mai jos fragmente din analiza publicată de Deutsche Welle:

„Acum că măştile au căzut, după ce rezoluţia privind România a PE şi raportul MCV au strigat în fine, în gura mare, că, la Bucureşti, împăratul e gol, încotro pornim de aici? Şi sub conducerea cui? A Finlandei?

Ştiu bine că, oricât de rău ne-ar fi, sunt, vorba poeziei lui William Henley, „maestrul destinului meu. Şi căpitanul sufletului meu”.

Ca o ploaie binefăcătoare, în plină secetă, ca o rază de lumină revărsată brusc în bezna interminabililor ani de minciună a venit peste cleptocraţia românească ziua de marţi, 13 noiembrie 2018.

A sosit ca pentru a compensa şirul de zile negre de marţi, dăruite de un PSD infatigabil, în ultimii şase ani, spre disperarea lor, a milioanelor de români harnici şi oneşti.

Pentru penali şi infractori, în schimb, memorabila zi, în care au căzut în fine şi măştile democraţiei mimate şi voalurile acoperind pudic hidoşenia şi tirania unei oligarhii antiromâneşti dându-se patriotică, deşi nu e de fapt decât o singură, imensă, trădare naţională, a sosit la pachet cu trei ceasuri rele şi alte trei negre.

Parlamentul European le-a băgat, deci, autorităților pesediste mortul în casă, cerând cleptocraţiei dragniote, între altele, citez, „să se opună dezincriminării corupției în rândul funcționarilor de stat și să aplice strategia națională anticorupție”.

Adăugată marşului funebru intonat de recomandările MCV, care cer „suspendarea instantanee” a transpunerii legilor justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţă din domeniu, precum şi „revizuirea lor” pe baza propunerilor Comisiei Europene, Comisiei de la Veneţia şi ale GRECO, această rezoluţie a PE ar fi trebuit să fie de ajuns. Ei bine, n-a fost.

În orice stat european normal, toate aceste voturi de blam, de o mulţime, amploare, forţă şi duritate şocante şi fără precedent, ar fi culminat cu o rapidă demisie în bloc a celor responsabili, începând cu Liviu Dragnea şi terminând cu doamne ca Viorica Dăncilă şi Carmen Dan.

România însă a fost lăsată, din păcate, de prea multă vreme, pe mâna unei monumentale nesimţiri. Şi-a pierdut, prin urmare, condiţia de stat normal.

Căci lumea bună, occidentală, a avut timp să se ocupe de câte în luna şi în stele, în speţă mai ales de Trump, de populism şi de fantasmagorii universaliste, ca şi de himera unei armate europene, de care cât timp există NATO n-are nevoie nimeni, în afară de antiamericani.

Numai de rănile purulente provocate Comunităţii, democraţiilor europene şi statului de drept românesc de către regimul Dragnea n-a fost, culmea, timp mai deloc.

În Parlamentul European, ca şi în sufletul naţiunii proprii, nu românii au fost condamnaţi, ci regimul Dragnea

Chiar şi acum, când Comisia Europeană şi Parlamentul European par, în sfârşit, să fi găsit vremea necesară să se ocupe de cataclismul românesc, presa occidentală are cu totul alte priorităţi decât tematizarea intimidărilor strigătoare la cer la care autorităţile dragniote şi avocaţii marilor corupţi îi supun pe ziariştii români de investigaţie.

Şi libertatea presei româneşti. De pildă pe a jurnaliştilor de la Rise Project, ameninţaţi de autorităţi sub pretextul străveziu al protecţiei datelor personale. Dar, în fapt, ca să oprească „Teleormanleaks”.

De  prea puţină atenţie s-au bucurat şi revoltătoarele reacţii ale responsabililor de la Bucureşti. Care, în loc să-şi asume că, trădând interesele ţării, o împing spre jungla africană, ori braziliană, în fapt spre apocalipsă, îi acuză pe europarlamentarii care şi-au probat patriotismul, susţinând rezoluţia din PE, de o imaginară „trădare de ţară”.

Iată ceea ce e bine să li se repete fără încetare responsabililor dâmboviţeni, până când, în fine, vor înţelege. Sau vor fi forţaţi să priceapă. Şi anume că, în Parlamentul European, ca şi în sufletul naţiunii proprii, nu românii au fost condamnaţi.

Dăncilă se înşală de două ori când afirmă că e ”absolut regretabil că s-au găsit europarlamentari români care să voteze împotriva României”. Ei nu în contra României au votat. Ci împotriva regimului Dragnea.

Vinovaţii vor trebui alungaţi, iar apoi pedepsiţi pentru pagubele provocate

Regim care, deşi suit trufaş în copacul puterii româneşti, nu e câtuşi de puţin identic cu ţara şi cu un neam prea îndelung obidit pentru a nu fi ajutat acum să-şi recupereze libertatea, justiţia şi statul de drept.

În gravă eroare e doamna premier, alias Liviu Dragnea, un maestru al autoamăgirii, şi dacă îşi închipuie că românii nu ştiu ce anume e cu adevărat „absolut regretabil”. În speţă, că executivul Dragnea-Dăncilă încă mai face ţara de ocară, insistând să rămână la nefericitele ei butoane.

Vinovaţii vor trebui alungaţi, iar apoi pedepsiţi pentru pagubele provocate. Ceea ce, mai devreme sau mai târziu, e cert că se va întâmpla.

În acest scop însă, o spun din nou, e imperios că opoziţia şi naţiunea să se unească înainte să fie prea târziu. 1 ianuarie 2019 bate la uşă.

Ar fi bine că naţiunea, transformată de PSDragnea în codaşul celor europene, să probeze că poate conduce nu doar UE. Ci şi, ca maestră a destinului ei, pe sine”, încheie autorul.

FOTO: Stirile ProTV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 4 =