Moment incredibil în direct pe Realitatea TV în timpul unei intervenţii a ministrului Finanţelor, Teodorovici. Nemulţumit că era întrerupt de moderatoarea Eli Roman, ministrul „Discotecă” a cerut să poată să aibă şi el un monolog neîntrerupt precum obişnuia pe post să facă Rareş Bogdan înainte să fie suspendat sau precum face aproape zilnic patronul postului, Cozmin Guşă.
Redăm mai jos dialogul ireal dintre ministru şi moderatoare:
”Teodorovici: Mai țineți minte ce spunea Florin Cîțu despre inflația României? Păi, cine să mai creadă ce spunea acest domn care a furat din banii românilor?
Eli Roman: Aveți dovezi? Vă jucați cu cuvintele, domnule ministru.
Teodorovici: Dar de ce nu cereți dovezi când face afirmații un astfel de personaj?
Eli Roman: Păi, vă cerem dumneavoastră aceste dovezi.
Teodorovici: A plecat Rareș Bogdan. El vorbea mereu singur. Lăsați-mă să vorbesc și eu. Pot să vorbesc și eu singur?
Eli Roman: Vreți să aveți un monolog?
Teodorovici: Da, cum are Gușă de obicei. Se poate?
Eli Roman: Domnule Teodorovici…
Teodorovici: Da, vreau să vorbesc singur ca Gușă.”
Cei doi au mai fost joi în centrul atenţiei cu un alt scandal după ce Teodorovici a reproşat moderatoarei că postul la care lucrează datorează 100 de milioane de lei din taxe şi impozite, fiind în insolvenţă de aproximativ 7 ani, perioadă în care nu a plătit niciun leu la bugetul statului.
”Dacă vreți mâine vin eu personal, dvs. veniți cu banii. Dvs. nu veți veni cu banii. (…) Datoriile dvs. sunt dacă nu mă înșel din 2009. Nu dați un leu pentru statul român. Haideți să fim corecți”, a tunat Teodorovici, după ce Roman i-a reproșat proasta gestionare a banilor publici.
Un răspuns
Doamna Cernica (imi treziti amintiri), sunt nascut in Bucuresti dar am locuit pana cand am plecat de acasa (pe cal si in izmene), in comuna Cernica si am o nepotica de 9 ani pe nume Simona.
Dar am si eu o intrebare: doriti sa promovati prin articolele d-voastra un personaj „arhi-mediocu”, cum mediocra (nu `arhi) este si majoritatea entitatilor din presa main?
Si daca da, spuneti-mi si mie, care eu sunt semi-inteligent si cu rationamente „pre-simple”, precum un copac bubos, de ce, de ce o faceti, din joaca, din placere, din obligatie, din frustrare, din cainta (cu toate ca dupa „chip” pareti mult prea „haladita” pentru o „realitate” cu bietii Rares sau Cosmin)?
Sa scrii „o fituica” ca cea de fata, poate insemna insemnatatea prin care, pentru inca o zi puteti fi valorizata, inainte de termenul prea scurt al evaluarii saptamanale, lunare sau prea lung, anuale (mi-e frica sa pronunt, decenii) prin care, chiar trebuie sa dovediti ca sunteti in stare, cu o vedere buna sa scrutati si sa observati lumea si prin bagajul amplu de cunostinte sa o intelegeti si arareori (macar) chiar sa o si interpretati in modul in care o intelegem si noi, majoritatea, adica semi-inteligentii, semi-doctii dar care, din intamplare suntem creatorii de plusvaloare si care (insist), impinge aceasta lume inainte.
Sa-mi (mie) transmiteti in eter un dialog intre un „zombi” cu post de stiri si „un mort viu” care se ocupa cu colectarea de „friguri si insomnii”, mi se pare, eufemistic vorbind, deplasat, nu ca si pornire, intentie ci ca si finalitate, concluzie si invatamant.
Absurdul sa-mi fie tata, dar daca acceptati, as accepta si eu sa ne infratim intr-un „team building”, presa-cititor, in care sa aflam unul despre celalalt si poate sa ne umezim impreuna, intru adevar, si nu numai.