Președintele Franței, Emmanuel Macron, pare să fie și el tentat de modelul unei președinții atipice. Exemplul liderului de la Casă Albă se dovedește contaminant, chiar dacă, nici aici, “La comparaison n’a pas raison”. O emulație, fie ea oricât de cordială, între centrul de putere și decizie de la Elysee și cel de la Casă Albă nu poate fi luată în considerație. Cu tot respectul cuvenit și chiar dacă șeful statului francez își afirmă tot mai pronunțat veleități de lider european nr. 1, în contextul în care  preeminența cancelarului german în spațiul Europei Unite se estompează. Și chiar dacă își autocalifică președinția, la Versailles și pe fundalul Piramidei de la Luvru, ca fiind una “jupiteriană”. De altfel, nici în Olimp, lucrurile nu merg întotdeauna după voia zeului zeilor. Oricum, audiența liderului  francez coboară. De fapt, credibilitatea. Le depuncteaza, între altele, un șir de acțiuni și declarații care depășesc atipicul pentru a intra în zone consternante sau de-a dreptul șocante.

Cel mai recent demers in materie (neoficial confirmatinsa/încă) este “recomandarea” făcută oaspeților săi cei mai de  vază la Centenarul Marelui Război, președinții Trump și Putin, de a nu se angaja în discuții “pe fond”, “în plin format”, la Paris, pentru a nu deturna atenția publicului de la evenimentul francez și a eclipsa cumva prestația înalteigazde care i-a invitat pe cei doi. Gest apreciat de presă ca neprotocolar, nepoliticos si chiar “trivial”.

Ceva mai devreme, liderul francez a chemat Europa să-și facă “propria armata”, pentru a reduce dependența de Washington în materie de apărare.  Mai mult chiar: “Trebuie să ne apărăm de China, de Rusia și chiar de Statele Unite ale Americii”. Aici președintele Macron depășește chiar veleitățile cancelarului Merkel, care se autopropunea ca portdrapel al valorilor lumii libere. Să-ți faci tu, pilon al Occidentului, o armată pentru a te “apăra” militarmente de celălalt pilon al spatiului institutionalizat euroatlantic, America e, întradevăr o idee mai puțin obișnuită, ca să rămânem în sfera eufemismelor. Și nu e singură bizarerie. Alta: combatanții francezi căzuți în primul război mondial  nu sunt eroi, ci “victime”. Sau: “de fapt, o cultură franceză nu este, este o cultură în Franța”, care e “diversă, multiplă”.”C’est la faute a Rousseau?”, s-ar fi întrebat Gavroche.

Citește și: Gorbaciov avertizează asupra pericolului noii curse a înarmării nucleare

Exprimări cel puțin dezinvolte pentru cel mai înalt și mai responsabil demnitar în stat, și încă unul membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, putere nucleară, parte a tandemului conducător al angrenajului integrat european.

Noroc că mai există și o altă spusă, la fel de insolită, a președintelui francez, care înduioșează prin sinceritatea ei și merită a fi luată în seama: “Vedeți, geopolitica nu e simplă”. Nici macar politica, s-ar putea adăuga.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 1 =