Vrăjeala cu consiliul etic

Proiectele de ordin de ministru rămân un mister greu de elucidat, mai ales că nu ştii ce reglementare inutilă îţi poate aduce ceasul sau mai nou ong-urile grupate în jurul Ministerului Sănătăţii.

Acum însă chiar şi eu, care mă consider o persoană versată în inepţiile şi capacanele debitate de experți de tot soiul, am rămas cu gura căscată de enormitatea devenită deja literă de lege: Consiliul Etic la spital.

Pe înţelesul tuturor, de câțiva ani buni avem o altă găselniţă birocratică, absolut inutilă, cu oameni plătiţi tot din bani publici ca să mute eventualele reclamaţii de la o instituţie la alta. Nu mai punem la socoteală că jumătate din componenţa consiliului cu pricina este constituită tot din doctori şi, după cum bine se ştie, solidaritatea de breaslă funcţionează numai când sunt acoperite fraude sau erori de ordin penal.

Potrivit iniţiatorului proiectului, nimeni altul decât Ministerul Sănătăţii, plângerea unui pacient referitoare la modul în care a fost tratat în spital va ajunge prima dată la Consiliul etic. Se va efectua un proces verbal, fără nicio valoare juridică, iar acesta va fi trimis, dacă este vorba de greşeli profesionale, Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis – alt organism de umplutură, care funcţionează în cadrul autorităţilor de sănătate publică judeţene.

Aici însă intervine o mare problemă de legalitate: procesul verbal cu pricina nu poate fi analizat de comisia judeţeană pentru că, potrivit legii, nu poate analiza decât solicitările făcute de persoanele care au suferit de pe urma malpaxisului sau de aparţinători. Evident, mai există şi Colegiul Medicilor, care este abilitat să rezolve cazurile de indisciplină şi etică.

Frecvent, reclamantul nu este rezolvat de comisii şi, iminent, ajunge în instanţă. Procesele câştigate sunt pasăre rară şi aceasta tot din cauza Colegiului Medicilor, incapabil să redacteze ghidurile terapeutice, un îndrumător care obligă medicul la o conduită profesională exactă şi corectă în orice boală.

Atunci însă va fi uşor de depistat incompetenţa, pe bandă rulantă acum în spitalele româneşti, iar medicul în culpă va plăti la propriu, îşi poate pierde funcţia şi chiar libertatea. Spitalul va achita la rândul său poliţa, cu vina că a angajat un doctor prost. Iar cum bugetele spitalelor nu şi-ar permite să plătească despăgubiri prea multe, ar trebui ca dinozaurii din Sănătate să-şi ia adio de la concursurile măsluite, unde mita, nepotismul şi clientelismul sunt în grila de concurs.

Citește și: România în ”Grupa morții” la Europene. Jurământul lui Mirel Rădoi

Lucrurile fiind bine aranjate, mai bine un Consiliu Etic, zece ieşiri la rampă  cu vrăjeli privind eficacitatea lui şi uite aşa, mai trec un an, doi de normalitate şi succese electorale.