Suferim de mania bilanțurilor. Acum suntem la final de an și musai vorbim de cutremur. Cel mai grav este că am ajuns să teoretizăm la nesfârșit strategii și planuri de acțiune. În realitate, oricât de gravă pare afirmația, autoritățile vor fi neputincioase, paralizate cu desăvârșire în cazul unui seism important.
Sigur că pregătirea populației ar trebui să înceapă cu o campanie de informare corectă și eficientă. Nu s-a făcut nimic în acest sens, deși s-au tocat sume consistente din bani publici pentru campanii inutile, derulate pe tone de maculatură sub formă de pliante până la spațiul virtual. Întrebați orice bucureștean dacă e informat despre reacția corectă, salvatoare de viață, și vă va spune doar despre ce a citit el, ocazional, pe diverse site-uri. Cum reacționezi când te afli în casă, pe stradă sau într-un spațiu public cu sute de mii de oameni, unde riscul de a ne ucide unii pe alții este mai mare decât acela de a fi îngopați de vii sub dărâmaturi. Iată doar câteva detalii, lipsite de importanță pentru toate guvernele care s-au perindat până acum, dar care pot însemna viață efectivă pentru mulți dintre noi.
Nu mai vorbesc despre infrastructura de căutare a persoanelor dispărute. Până acolo, e vorba de activarea întregului sistem de specialiști, gata să intervină unitar de la pompier până la asistenta medicală. Și am ajuns în punctul cel mai vulnerabil al întregului aparat funcțional în cazul unei catastrofe de proporții: medicina. Poate că preluarea răniților se va face cât de cât mulțumitor, dar ce ne facem după această etapă, unde însuși spitalul va fi o instituție absolut inaccesibilă. În primul rând, avem nenumărate spitale care au bulină roșie și s-ar putea să se dărâme. Apoi, majoritatea spitalelor care conteaza și pot să ofere servicii de medicină de urgență specifice domeniului traumatologic sunt în centru, iar în cazul unei metropole panicată și confuză, circulația va fi practic blocată. Nu are rost să vorbesc despre rezerva de medicamente și materiale sanitare de care, la ora aceasta, nu se ocupă nimeni.
Nu în ultimul rând, ar trebui să știm cu toții care este rețeaua de sute de voluntari, capabili să intervină și să ajute cu adevărat, nu să încurce. Sigur, dacă ar exista un plan de mobilizare corect, nu doar pe hârtie, în mod normal ar trebui să fim mai bine pregătiți decât în 1977.
În loc de bilanțuri futuriste și declarații de tip politicianist, autoritățile ar trebui să recunoască realitatea amară, pentru ca să poată lua măsuri în cunoștință de cauză: România nu este pregătită în acest moment pentru a face faţă efectelor unui cutremur devastator. Restul povestilor cu mii de motopompe, sute de autospeciale, mii de servicii de voluntariat și alte mii de promisiuni sunt doar apă de ploaie.
Un răspuns
„…Apoi, majoritatea spitalelor care conteaza și pot să ofere servicii de medicină de urgență specifice domeniului traumatologic sunt în centru, iar în cazul unei metropole panicată și confuză, circulația va fi practic blocată…”____________________–––––––––_____________________valabil si pentru altfel de urgente si chiar si pentru rutinele medicale profilactice sau curative, iar pentru toate acestea exista deja un plan expus de multe ori de mine si anume DESCENTRALIZAREA in sanatate si anume construirea de mici clinici si spitale , la distante egale in teren, INTRE localitati, la distante in care practic orice ambulanta sa execute un round trip in mai putin de 20 minute, iar bolnavul/ranitul va fi stabilizat local, urmand ca ulterior(daca este cazul) sa fie transportat la o unitate specializata sau CEL MAI BINE PENTRU PACIENT, este ca specialistul de la centru universitar regional sa vina in teren…Dar si acest proiect este o gluma pentru conducatorii natiei, care se trateaza la Viena sau in Turcia etc….Ce le pasa lor de sclavi? Acestia trebuie sa moara muncind pentru ei, nu?
2-Radu Craciun (BCR): Nu putem sa avem si autostrazi si taxe mici. E normal ca Europa sa aiba doua viteze
(…)________–––_______Iata o noua mostra de gandire de rinocer, pentru ca DA, putem avea si taxe mici si autostrazi mai multe decat olandezii, insa in contextul in care indivizi ca acest craciun( si sunt peste 100 mii) nu ar mai avea salarii nesimtit de mari, nu ar mai avea sute de miliarde de euro devalizate si dosite prin alte tari, daca popimea nu ar mai fi platita de la buget, daca evaziunea fiscal ar fi combatuta, insa nu este pentru ca marii evazionisti sunt exact acesti indivizi, din conducerea tarii, central si in teren, institutii de varf sau din planurile 2 si 3…Insa individul arunca praf in ochii populatiei, pentru a gasi o „explicatie” a dezastrului economic si social, creat, impus si intretinut de ei…