Dănuț Ungureanu, Conspirația femeilor: „Mai putem oare învăța ceva unul de la celalalt? Mai pot găsi un prieten, un frate? Suntem răi sau buni? Adevărul, cât de greu mi-ar fi s-o gândesc, e că noi ne-am înfățișat mereu lipsiți de strălucire, banali, șterși, trecători…
 
Deși ar fi avut toate premisele să fie o distopie, am citit azi un roman cursiv, coerent de la capăt până la final, unde umorul de bună calitate a înlocuit tentativa firavă a misoginismului, declarat destul de ostentativ în primele pagini. Mai bine că a ieșit așa, o carte de un realism atipic, cu un personaj masculin captivat, sedus și, în final, victimă a femeilor din viața lui.
 
Mi-a plăcut felul în care a alcătuit personajul, de fapt o multitudine de personaje într-unul singur, portrete în acțiune, lasând, astfel, narațiunea să te învăluie, nu să te rătăcești prin labirintul unui monolog plictisitor. Mi-au plăcut și personajele schițate din planul al doilea, care pot deveni oricând punctul de pornire a unor viitoare cărți.
 
Vă îndemn să citiți cartea, vă veți simți bine în universul cald, intim, deloc dramatic, dar excelent construit de Dănuț Ungureanu.
Am regăsit bucuria efectivă de a citi cu un alt roman al lui, „Urme de sfinți”, o carte care, în opinia mea, merită o reeditare.
Ilustratie coperta: Tania Furnea, editura Tritonic

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 + 4 =