Preşedintele SUA, Donald Trump, a trimis o scrisoare omologului său din Kosovo, Hashim Thaci, în care îl îndeamnă să facă tot ceea ce este posibil pentru a ajunge la un acord cu Serbia, în contextul amplificării tensiunilor dintre Priştina şi Belgrad după înfiinţarea unei armate naţionale kosovare.
Serbia şi fosta regiune sârbă Kosovo, care şi-a declarat independenţa în 2008, sunt angrenate încă din anul 2013 într-un dialog susţinut de UE, însă până acum nu s-au înregistrat prea multe progrese în urma acestor negocieri, informează Reuters.
„Eşecul de a profita de această oportunitate unică ar fi un regres tragic, deoarece o altă şansă la o pace cuprinzătoare este puţin probabil să apară din nou, în curând”, se afirmă în scrisoarea lui Trump, postată marţi pe site-ul Administraţiei prezidenţiale de la Priştina.
Un răspuns
Cata mizerabila ipocrizie.
Domnule Trump, in vremea acelui razboi, declarat de o asa zisa „alianta” impotriva Serbiei, 9 natiuni puternice sub arme, nu mai vorbim de tehnica de lupta care nu mai fusese etalata niciodata la acest nivel, dupa al doilea razboi si avand ca tinta „umanitara” distrugerea acestui popor de „asasini ai minoritatilor”, erati cetatean american.
Nu am auzit din partea dvs. ceva materializat prin vreo reactie umana pentru salvarea unui popor milenar, in comparatie cu al d-voastra. Nu am auzit (poate sunt eu prost informat dar ma indoiesc precum arborele in furtuna) dar daca exista aceste reactii, va rog sa inchideti cercul.
9 natiuni sub arme, o „Armada” moderna, care a aplicat (ca exemplu) acestui mic stat o „corectie” exemplara (redundant dar util), ca sa se stie in viitor, ca nimeni nu se poate pune cu toanele Vest-ului.
Avioanele incarcate cu rachete si expolzibil (mai mult decat a fost aruncat in cel de-al doilea razboi mondial) a fost aruncat asupra acestei „imense tari”, Serbia.
Dar nu a fost doar atat. Intentia lor corecta si „clar democratica” a mai adaugat intru propasirea acestui mare si nobil popor inca 15000 de tone de uraniu saracit aruncat prin aceste bombe ale Diavolului peste solul, pamantul, fabricile si casele acestora, ca sa nu mai rodeasca, sa li se usuce gura si sa le sece mana, pentru ca au indraznit.
Si sa nu mai indrazneasasca.
Ce nu stiu insa „gagii” astia transatlantici si slugile lor de pe continent este ca poporul sarb isi pierde originile in istoria antichitatii, inaccesibila acestor trepadusi, cu mult superioara si vitala si care va transcende existenta acestui „stat surogat” dar si a acestor natii „autentice”, aflate in criza lor finala, post (tot si nu mai e nimic), victime ale dezintegrarii din interior, zombie cantand la uculele, suflete pierdute, jalnice si fara sa aiba vreo clipa „amprenta” superioritatii dumnezeiesti.
Acei sarbi care se urcau, cu miile pe poduri sau in curtile fabricilor pentru a nu fi bombardate, erau sarbi si sarbi au ramas si astazi.
Respect.
Dar ce este cu Pristina? Probleme cu baza militara americana? A!
Acest „asa zis stat”, de pripas, existent si „valoros” pentru planeta (daca maine ar disparea nu s-ar prinde nici albanezii), are o valoare imensa, cam cat baza militara americana de pe teritoriul eidar, se pare ca americanii nu mai sunt interesati de Balcani, Balcanii sunt precum fundul autobuzului cu care mergea la scoala Dexter, adica acel interspatiu intunecos, malos, lipicis si urat mirositor, de dupa primele 3 randuri de scaune.
Sincer, cam asa arata si Europa, clisoasa, mazgoasa, adeziva (in sens rau), vinetie, straverzie…, nu ma mai bag.
Rusii sunt cei mai tari, respecta tratatele, emiratele, cumnatele, dar nu surogatele. Si se pare (pentru a cata oara) ca au castig de cauza. Vivat.