Theresa May și Jean Claude Juncker au avut un schimb tensionat de replici la Bruxelles.
May a cerut la Bruxelles noi garanţii care să o ajute să obţină ratificarea acordului Brexit de către deputaţii britanici, însă a avut de înfruntat europenii, deranjaţi de exigenţe considerate prea vagi.
Jean Claude Juncker a spus că pretențiile Marii Britanii sunt niște „nebuloase imprecise”, iar afirmațiile președintelui Comisiei Europene au deranjat-o pe Theresa May, care a luat personal spusele acestuia.
Vineri, aceasta l-a confruntat direct pe Juncker, iar experții care au descifrat dialogul dintre cei doi au redat conversația tensionată care a avut loc:
„Theresa May: Cum mi-ai zis? M-ai făcut nebuloasă.
Ba da, așa ai spus. Nebuloasă. Ba da, ba da.
Jean Claude Juncker: Nu, nu am spus așa.”
May s-a lovit de refuzul liderilor europeni de a renegocia un nou acord pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
După ce a trecut de o moţiune de cenzură cu o zi înainte, May le-a dat asigurări omologilor săi europeni, în cadrul summit-ului, că poate să obţină unda verde a Parlamentului dacă UE oferă asigurări că acest text nu va ”prinde în capcană” Regatul Unit pe termen nedefinit, într-o uniune vamală cu UE.
”Prin bune asigurări, acest acord poate să fie votat”, a declarat ea, potrivit digi24, întrucât ”există o majoritate în Parlamentul meu care vrea să părăsească UE cu un acord”, a adăugat ea într-o reuniune cu uşile închise, potrivit unui reprezentant britanic.
Europenii, care s-au declarat cu toţii ”pregătiţi să o ajute” pe May, au adoptat un text menit să potolescă îngrijorările Parlamentului britanic. Însă el nu are valoare juridică. Iar ei au repetat că acordul divorţului ”nu poate fi renegociat”.
FOTO: Euronews
Un răspuns
„nebuloasa imprecisa”, „ogarul de cenusa”, muma`moarte”, se pare ca va transforma Mica Britanie in Minuscula Britanie, breloc, inel, cercel, ganduri putine, dorinte si interese maxime, umezite si incetosate.
Actiunea lui Blair a adus-o in scena pe aceasta „ultima vera”, ca un vas lemnos, scheletic dar lipsit de seva liberiana, chip „belphegoric” in care Apusul (lipsit de argumentul existential minim), nu numai ca nu rasare nou, in fiecare zi, in fiecare circumvolutiune astrala ci mai des (zilnic), apune la rasarit, ca o grimasa (ne-am obisnuit deja), pocita, stramba, mincinoasa, doar lorzi trecuti, regine batrane, nepoti cheflii adulati, fii renegati, lipsa si disperare.
Cred ca demisia acestei individe nu mai poate fi acceptata, nu. Daca afirma, face doar glume (cat poate face un individ imbracat de un cioclu) asta nu inseamna ca altcineva poate prelua aceasta prostie si o poate transpune intr-un „plan”, chiar si european (unde toaletele au numar, suprafata minima si dotari, capac incazit si actionare hidraulica, iata), aproape cred ca este o treaba draceasca (sa se inteleaga ei intre ei).