Poate cel mai bun diplomat pe care România l-a avut vreodată a fost Nicolae Titulescu (1882-1941). El a fost de mai multe ori ministru de externe al României, dar şi preşedinte al Ligii Naţiunilor, un organism de cooperare internaţională din perioada interbelică, un fel de “ONU” după cel de-al doilea război mondial. El a militat contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii.
Profesorul universitar doctor Abramy, titularul catedrei de patologie de la Facultatea de Medicină din Paris, un clinician reputat în lumea întreagă, declara: „Chestiunea pare a fi extrem de dificilă. Din examenul sângelui şi din toate analizele de până acum, rezultă clar că în corpul bolnavului a pătruns un agent patologic – cum se numeşte în medicină – care distruge cu mare intensitate globulele roşii, împingând bolnavul spre o stare de anemie extraordinară”. La rândul său profesorul universitar doctor Landovski declara: “Cazul este foarte grav. Am totuşi speranţa că dl. Titulescu se va face bine. D-sa suferă de o intoxicaţie a cărei cauză este încă necunoscută. Cazul este foarte grav, nu disperat. Este evident că nu este o infecţie, ci o intoxicaţie. Intoxicaţia, după cum se ştie, nu dă febră mare, spre deosebire de infecţie”.
– prima ipoteză avea în vedere intoxicarea cu un alcaloid, de origine nedeterminată, administrat treptat, într-o formulă ingenioasă, presupunând nu turnarea sa într-o băutură oarecare sau amestecarea în vreun aliment oarecare, ci depunerea sa, zilnic, prin frecare, sub forma unei pelicule, insesizabile vizual, olfactiv si papilo-gustativ, pe vesela şi tacâmurile folosite (înainte de toate pe ceştile de cafea şi de ceai);
– a doua ipoteză avea în vedere folosirea veninului de cobră, toxic extrem de puternic, putând fi administrat discret (în mâncăruri, fructe, dulciuri, băuturi); fără culoare, gust sau miros, veninul de cobră, în doze foarte mici, nu are efecte imediate care să prevină în vreun fel potenţiala victimă, ceea ce îl face extrem de insidios şi periculos.
Într-un material prezentând rezultatele unei anchete făcute la Cap Martin, “Le Petit Parisien” afirma: „O personalitate politică, care vrea să-şi păstreze anonimatul, ne-a declarat următoarele: -«Nu pot uita că, într-o seară, ministrul m-a luat de braţ şi mi-a spus: – Scumpul meu, am fost otrăvit în străinătate într-un vagon restaurant. De atunci mă simt rău”.
A fost până la urmă Titulescu asasinat prin otrăvire lentă? Toate drumurile duc către această ipoteză…