Vreau să punctez că în acest text nu este vorba despre pompieri, care lucrează non-stop, cu riscurile aferente unei vremi potrivnice. Măcar structura destinată situațiilor de urgență funcționează, motiv pentru care vrem să credem că mai există speranța unui viitor primăvăratic.

Totuși, nu pot să mă abțin să constat că omul, creierul, coordonatorul de acolo a fost ținta unor atacuri inimaginabil de murdare, cu toate că s-a dovedit că a făcut modele de management pentru întrega lume, înfăptuite, incredibil, aici, în Carpați. Despre Raed Arafat este vorba, desigur.

Dar să revin la ceva inconfundabil în spațiul mioritic, la imbecilitatea de gheață. Sunt de acord cu primarul Tudorache, care, în naivitatea sau mai bine zis infantilismul său , a mărturisit că Bucureștiul arată ca după cutremur.

Aș întelege remarca edilului sectorului 1 dacă ar fi fost un simplu bucureștean ieșit la plimbare, impresionat de ceea ce poate face o ploaie de gheață la sfârșitul lui ianuarie. Nu pot însă în ruptul capului să înțeleg cum un personaj, ales de oameni tocmai ca să le gospodărească o parte din oraș, este dezarmat în fața unei realități departe de nivelul pe care l-a descris. Sunt convinsă că bucureștenii care au trăt apocalipsa unui cutremur au argumente ce contrazic impresiile total neinspirate ale lui Tudorache.

Sincer, decât să se lamenteze in fața unui derdeluș, Tudorache și toți ceilalți primari de sector ar fi trebuit să se ocupe de trotuare, total impracticabile pentru pietoni.

Gogoașa cu proprietarii care ar trebui să-și facă fiecare curățenie nu mai ține, când avem atâtea imobile abandonate, a căror situație de gestionare depășește puterile municipalității. Nu sunt în stare, pur și simplu, să facă ordine într-un oraș plin de ruine, mașini, bicicliști, trotinetiști, iubitori de animale, de copii și alte specii care efectiv îți pun viața în pericol. Și chiar așa să fie, e vina posesorilor de cladiri sau mașini, dar nu tot primăriile ar fi cele care să vină să le aplice amenzi usturătoare?

Sigur, povestea cu amenzile ar putea avea un efect devastator pentru ei: adio voturi, pe de o parte, dar și punerea pe tapet a prestațiilor lamentabile ale firmelor de salubritate, plătite de primării inclusiv pentru întreținerea trotuarelor. Iar clientela de partid are ultimul cuvânt, ca întotdeauna!

De Gabi Firea, ajunsă crăiasă zăpezii fără voie, ce să mai vorbim? Sper să nu se mai viseze președinta României pentru că, aici, la București, e un dezastru. Numai pentru ultima afimație referitoare la RADET, pentru că mii de bucureșteni tremură de frig în casă și este suficient să uite de voturi pentru toată viața. Cum așa, doamnă, e de vină PNL pentru ceea ce primarul general ar trebui să răspundă cu funcția?

Înțelegem că acum, fără sprijin politic, nu mai aveți chef de comandamente și celule de criză. Și totuși, insist în ideea că nesilită de nimeni ați vrut să conduceți cel mai mare oraș al României. Măcar de dragul imaginii unei femei puternice ar trebui să vă reveniți și să conduceți orașul cel puțin la un nivel minim. Contrar clevetitorilor și scepticilor, știu că sunteți în stare să o faceți.

Din fericire, vremea ține cu bucureștenii și lucrurile se vor îndrepta. Ar fi bine însă să fie o lecție învățată și Bucureștiul să aibă un plan strategic, făcut de profesioniști pentru situațiile de criză, iar partidele să-și pună primari oameni de ispravă, nu aceeași listă de diletanți. Altfel, prezența noastră la vot se transformă dintr-un gest civic, responsabil, într-o bătaie de joc.

2 COMENTARII

  1. Nu ma voi referi la persoane (cu toate ca persoanele cu functii sunt chemate sa gestioneze „situatiile” rele aparute) si nu am simpatii politice (in afara domnului Crin Antonescu) iar despre parti-pri-uri politice (la nivelul meu), nici nu se pune „problema”.
    Imi aduc aminte, acum vreun an sau si mai mult, despre o „furtuna intr-un pahar cu apa” creata de o multime „nevida” si care avea ca obiect contestatrea nivelului subdimensionat al serviciilor publice de la „permise auto (inscriere, procesare, eliberare). La inceputul anului trecut a trebuit sa-mi schimb „permisul” si am fost placut impresionat sa constat ca de la ora depunerii cererii si pana la ora eliberarii noului permis s-au scurs mai putin de doua ore, si asta in conditiile in care imi mai schimbasem de vreo 2-3 ori acest act si pastram in memoria mea „arhaica” (din lobii parietali) anumite „alarme” cum` ca timpul va fi mult mai lung iar procedurile vor fi mult mai elaborate.
    Profesional, activez intr-un domeniu care se ocupa (printre altele) cu dimensionarea primara obiectelor care functioneaza actionate de un mecanism general si care sunt controlate de un sistem de gen „Supervisory Control and Data Acquisition”, a zonelor intemediare sau a sistemelor complexe care asigura o functionare integrat – sustenabila, adica stabila tehnologic si acceptata economic.
    Nimic conform legislatiei tehnico – economice (normative, standarde) nu se dimensioneaza la nivel ” de avarie”. Am cheltui, inutil, mai multi bani si am avea mai putin pentru investitii. Dimensionarea a „orice” se face pe baza experientei empirice acumulate si pe baza evolutiilor actuale (gen incalzire globala) si care, in sine reprezinta teme noi de analiza si sinteza stiintifica, neclarificate, nestabilite si netransformate inca in acte normative.
    Referitor la aceasta situatie pe care o traim de patru zile, in care temperatura din straturile superioare este una ridicata iar cea din stratul inferior (pamantesc) este una mai scazuta, dar care nu poate precipita particulele de apa pana la a-si schimba starea de agregare, este o situatie locala noua si care trebuie studiata atat din punctul de vedere al conditiilor de aparitie, frecventei, amplitatii cat si a solutiilor de control ce trebuie aplicate.
    Sa erupa Vezuviul (pentru prima oara) si sa-l acuzam pe primarul din Napoli ca poarta Gianni Versace „haute couture” in loc de zilnicul „pret-a-porter”, mi se pare o „situatie” exceptionala si fara legatura cu „politicul” asta.
    Administratia.
    Ce putea face primaria oricui (si a `masii) in situatia in care toate miile si zecile de mii de copaci care „fack” fotosinteza si care ne asigura oxigenul diurn si nocturn s-au acoperit be mansoane grele de apa inghetata si care i-au rupt structura fiecaruia dintre acesti copaci, doriti de noi toti.
    Ganditi-va la „acoperirea” necesara in vederea interventiei rapide, care sa satisfaca (doar in acea perioada de timp, singulara deocamdata) necesitatile unor indivizi care considera ca dreptul este „tot ` una” cu posibilitatea de rezolvare.
    Pentru aceste „solicitari” punctuale (cereri scrise) si asumarea platii unor taxe mult sporite si daca sunt mai mult de 50%, probabil ca se vor crea norme speciale, cu aplicabilitate locala, gen „fita” de Hollywood.
    Pana la acel viitor iluzoriu (ganditiva si la „necesitatea razboiului sistemic”) si nesustenabil, haideti sa nu mai consideram ca avem (in lumea asta ingusta) doar rolul de a contesta. Si nu am vazut in articol nici o propunere de combatere sau gestionare a situatiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

8 + 7 =