Analistul politic Bogdan Chirieac a comentat ultimele declarații ale politologului Alina Mungiu-Pippidi, potrivit cărora „servicile secrete plătesc articole negative în presa străină”.
Declarații Alina Mungiu-Pippidi
Serviciile secrete plătesc articole în străinătate din greu cum şi unii corupţi din România au plătit articole în presa străină. Presa străină e mult mai de vânzare decât am crezut noi. Am văzut titluri în ziare în care nu mi-aş fi imaginat niciodată, Times de exemplu, Daily Telegraph. Mai ales articole care sunt editoriale, multe dintre ele nici nu sunt scrise de oameni din redacţie, sunt scrise de oameni din afară. Multe sunt scrise de oameni care nu scriu permament, care vând articole pentru că foarte puţine redacţii au corespondenţi permanenţi la Bucureşti şi atunci o parte din războiul pe care l-aţi văzut în străinătate. Noi am alimentat extrem de mult un rasism care nu o să dispară nici după ce dispar sponsorizările. Asta este problema mea şi de asta sunt foarte critică la ce fac oamenii ăștia. Să nu mai spun că ăştia sunt bani publici sau că sunt oameni recrutaţi ca agenţi de influenţă ca să îi foloseşti să afli ceva şi reiese că nu îi foloseşti să facă ceva ci să îi bagi în lupta internă din România”, a afirmat politologul Alina Mungiu-Pippidi la B1 TV.
„Ultima dată, am fost şocat”
Bogdan Chirieac consideră că acuzația politologului este una „extrem de gravă și trebuie dovedită”. De asemenea, analistul politic ridică un semn de întrebare, vizavi de materialele apărute în presa străină, care se încadrează doar în categoria celor negative:
„Că apar articole negative este evident. Întrebare mea este de ce apar numai articole negative? Chiar aşa, prestigioşii jurnalişti nu au niciun fel de interviu cu oameni din partea cealaltă, numai cu cei din statul subteran? Cum se întâmplă de articolele sunt făcute în genul „Ion Iliescu”, când i-au fost puse cuvinte în gură şi s-au falsificat înregistrări? Că există ceva acolo este evident şi de multă vreme. Că ni s-a spulberat mitul presei occidentale… Mie mi s-a spulberat de mult. Ultima dată, am fost şocat când am aflat că întrebările pentru Donald Trump, pentru confruntarea cu Hillary Clinton, au fost lucrate de CNN împreună cu echipa doamnei Clinton. Ca şi cum CNN era parte, oficial, a campaniei sale. În partea cealaltă, acuzaţia doamnei Pippidi este extrem de gravă şi ea trebuei dovedită. Nu ştim dacă serviciile secrete, oameni politici, ONG-uri sau entităţi din afara României sunt cele care plătesc aceste articole”, a declarat analistul politic Bogdan Chirieac, pentru Antena 3.
Marea problemă contemporană
„Nu putem să deosebim articolele plătite de cele scrise cu bună-credinţă. Este marea problemă contemporană a „fake news”-ului. Eu, dacă citesc un articol despre Mauritania, cu care nu sunt foarte familiarizat, cu atât mai mult cu cât articolul apare într-o publicație prestigioasă, iau de bun ce scrie acolo. La fel e britanicul care nu ştie foarte multe despre România, americanul, francezul şi aşa mai departe”, a mai spus analistul.
Cum poate contraataca guvernul
„Explicând mai bine. În acest moment, nu ai cum să contraataci pentru că publicaţiile respective, prin ceea ce au dat, se situează într-o anumită parte. De pildă, „în România, corupţia este edemică, îngrozitoare şi PSD scoate corupţii din puşcărie”. Acesta este punctul de vedere al publicaţiei. El este fals, din multe puncte de vedere, dar nu poţi să îl întorci dintr-o dată. Nu ai cum!”, a declarat analistul politic Bogdan Chirieac.
5 răspunsuri
haimanaua a fost socata!culmea ipocriziei.
Aveti impresia ca atunci cand se scrie de rau despre romania este gresit? Ce a facut ceva bun Dragnea si coalitia condusa de el ca sa poata fi consemnat in presa straina ca ceva pozitiv. Au bulversat tot ce incepuse sa functioneze. Se vede de la o posta ca lumea interlopa, corupta, toti cei cu probleme juridice s-au aliat, cheltuie sume greu de imaginat numai ca sa fie deasupra legii, iar Pipidi, Chiriac si altii de teapa lor iau sume considerabile de bani, in euru, ca sa laude puerea, o putere care a mintit electoratul numa ca sa se afle la carma. Asa ca cei care scriu de rau despre romania au motive si ele se vad fara a fi mare expert in ale ziaristicii.
Am fost interesat de ce sa intampla in Romania si inainte dar si dupa 1990, atunci (dupa acel „amurg al zeilor”) nu aveam prea multe, aveam 28 de ani, un apartament, un ulcer duodenal, un carnet de partid, o functie (inca activa) de secretar UTC si o dorinta de mai bine care cumva sa contrabalanseze elementele false din viata noastra traita de atunci (chiar putine) in raport cu un nou model existential, cu „ceva” care nu sa ne implice mai mult (ca oricum „noi” eram implicati total si aproape in tot) ci o existenta cu mai multe „variante si variabile”, nu tradandu-ne tara ci oferindu-i (macar pentru exercitiu) si alte posibilitati de afirmare a „ceva” ce era numai al nostru (ascunse ca o comoara, ca lada noastra de zestre) si pe care atunci am simtit, impreuna ca le putem oferi „ca valoare si pret” pentru a fi apreciate de cei pe care noi ii apreciam mai mult decat oranduirea, decat socialismul, decat partidul, dar nu mai mult decat familiile noastre, nu mai mult decat pe bunul nostru Dumnezeu, nu mai mult decat obiceiurile noastre si nu mai mult decat respectul pentru tara noastra.
Aceasta este doar „teoria” sau este de fapt doar justificarea personala adica feedback-ul apararii acelei jumatati de creier la acuzatiile celeilalte jumatati, referitoare la erorile de perceptie si interpretare, superficialitatea si frivolitatea, suficienta si usuratatea, increderea nemarginita si „sedarea” liberului arbitru prin lumini, culori si forme (secventiale si „trainice” precum clipa).
Pentru mine (atunci) era doar o alta forma de exprimare a acelui alb-negru cotidian, o atractie magnetica, irationala, fara explicatii si lipsita de argumente (doar perceptie).
Pentru „ei” (scenaristii si regizorii) era o „opera”, in primul rand psihologica si testata pe „ai lor” inainte, verificata si atestata ca si forma suprema de amagire a spiritului uman. Si era si este si astazi (precum sclipirea unei cozi de cometa) un mod de a intelege „realitatea clipei”, usoara ca un fulg, pura precum lacrima nascuta din „durerea creatiei”, iertatoare precum zambetul nevinovat al fecioarei din Nazaret si suferinda pentru „bine” precum sangele neinchegat al sfantului Graal.
Si era si lumea „usoara”, era muzica, era Hollywwod-ul, pornografia, tigarile, whiskey.
Si mai era si himera universala numita SA, SRL sau, mai tarziu ONG.
Nici astazi nu cred in mod serios ca am reusit sa-l „dam jos” pe Ceausescu. Am crezut ca trairea este doar in mine, poate si pentru carnetul pe care mi l-a inmanat atunci, la Muzeul de Istorie al RSR. Nu este adevarat.
Stigmatul acestei rusini de astazi nu-l purtam doar din vinovatia asasinatului, il purtam si pentru noile si zilnicele noastre vinovatii (altele) iar copiii nostri sunt incarcati de vinovatii noi (si ele, altele) si nu vreau sa ma gandesc la vinovatiile viitoare ale nepotilor, stranepotilor…
E Sfantul Ion, revin maine. La multi ani.
Am facut aceasta scurta introducere pentru a putea sa ma pozitionez „personal si stingher” intr-un raport cu lumea, cu dorintele, comportamentele si politica ei care au evoluat mai mult decat „firesc”. Observ ca in „trena” acestei lumi au ramas agatate mai multe intrebari decat raspunsuri, mai multe nelinisti si angoase decat certitudini.
Adica, sa inteleg ca nu „scena” prezentata obsesiv sau luminata, „data” pana la orbire si drapata „in falduri” de orhidee ce infloresc odata la 80 de ani, ar fi cauza „derapajului mental” ce ma impresoara si nu ma lasa sa aleg intre trandafir, garoafa sau lalea si nu ma lasa sa le imprumut strainilor si nu ma lasa sa le expun in „desk-ul” lor profan si ma roaga sa le aduc acasa.
Adica eu stau, cat pot eu sa „stau de stramb” dar si asa, parca tot nu mai pot sa judec „drept”. Cine a cerut nemeritat de mult si cine a dat mai mult decat i s-a cerut? Ma uit (in sine) si ma vad doar pe mine, singur. Va asigur ca eu nu am cerut. Si va asigur ca nu am primit si eu doar am dat.
Floreo, lasa lamentarile-astea „pure” si hai sa jucam ceva, o „alba-neagra”, un „czardas” sau un „cazacioc” ca m-am saturat de „sarabande, polci si bluesuri” care ma lasa fara bani in punga.
Hai sa uitam macar o zi de ei si de „parteneriatele” si „marfurile” lor care ne-au distrus sanatatea copiilor si au adus (ca premiu) apararea lor „necesara” impotriva unui dusman iluzoriu si sa privim doar „in” noi si „la” nevoile noastre si sa nu mai trebuiasca sa ne mai aflam intr-o competitie cu castele „pietrificate” deja ale acestei existente „de film”, prin bancile lor si creditele lor si vorbele lor „frumoase”, create pentru o lume inexplicabil de stupida si manevrabila si crima lor „legala” care ne ucide zilnic „seva nationala”, viata si spiritul, picatura cu picatura.
Haideti sa „jucam” altceva, haideti, poate sa revenim la jocuri mai simple (ca poate nu suntem nascuti pentru o lume „complexa”) si poate suntem sortiti doar sa fim liberi, simpli, sanatosi, optimisti, curati, neinregimentati in spatele vreunei „cefe late”, poetici, fara „mancare” ca sens existetial, fara „bautura” in afara multumirii sufletului si fara traire in afara sufletului nostru vesnic.
Maine voi spune ”ceva” despre subiectul articolului. Multumesc.
Hai sa incep cu aceasta „marea problema” a Romaniei, adica eu inteleg ca punctul de plecare nu mai este foametea si/sau setea si nu mai este nici inegalitatea economica si nu mai exista nici influentele generate de razboaiele contemporane „dupa reteta” (care ne trimit semnale „precum suplimentele alimentare”, pe bursa). Adica suntem indeajuns de „tari” incat sa facem „fata” provocarilor venite atat din vest, cat si din est.
Mai sa fie!
Domnule Chireac am inteles foarte bine ce spuneti. Numai ca la noi si nu numai la noi, toate stirile au ca origine si „alchimie” acelasi creuzet imbacsit (uneori partial) de funinginea minciunii, delatiunii si dezinformarii, ele si aceleasi (probabil) cinci mari trusturi de presa (impuiate „te miri unde”) sub nume, care mai de care mai expresiv si mai doritor de „sinceritate” si care considera ca „doar ele” ne ofera un mod de „gandi” responsabil, etic, cetatenesc si economico-politic de „mare casa”. Adica aceasta devoalare a „ceva”, destinata doar initiatilor este adusa „avant la lettre”, gratis si doar prin ”osardia” unor entitati care privesc individul de la 50 m iar tara de la putin sub cei 400 de km (fatidici) ai centurii de radiatii Van Hallen. Este ceva ca intentie.
Insa posibilitatea de realizare a acestui „tel”, care are in fata doar „cetateanul si informarea lui corecta”, aici termenul „corect” insemnand (dupa mintea mea) ca nici un interes, nici un ordin si nici-o intruziune (nici macar martiana) nu au voie si nu pot afecta acel „print” pe care-l oferi ca jurnalist celor care s-au „aciuat” langa gandirea ta, care au incredere in tine, te respecta si asteapta, ca nu mai au timp si vor o „concluzie” si sa le-o „spui” pe-a ta, care sa fie si a lor cu garantia ca, atunci cand vor lua o „decizie” vor avea intiparite „insemnele” acelui giulgiu cu chipul tau, scrisul tau si articolele tale. Nu cred ca e lucru putin.
Nu stiu dar se pare ca am ajuns (macar ca inteles biologic si social) sa consideram ca noi traim astazi liberi, independenti si lipsiti de pericole. Lumea toata in care traim (tarzie) este cea care ne ofera implinirea acestor deziderate. Astazi, dar maine?
Nu trebuie sa uitam istoria a avut intotdeuna grija de cei „atenti” cu ea. Nu au fost multi.
Existam sau consideram ca ce se intampla cu noi este existenta. Nu trebuie sa trecem usor insa (atunci cand ne avaluam ca indivizi si natie) peste acele minime „rigori” care respectate, ne fac mai buni in fata copiilor nostri si-n fata lui Dumnezeu.
Ca exista unii (indiferent ce „nume” si-au luat) care si-au facut un tel din a batjocori, din a lovi si din a minimiza sau distruge aceasta tara este, se pare o incercare credibila. Le raspund printr-un citat cat o mie de „justitii”:
„Cuvantul “secret“ este inadmisibil intr-o societate libera si deschisa iar noi ca popor, intrinsec cat si din punct de vedere istoric suntem impotriva societatilor secrete, a juramintelor secrete si a procedurilor secrete. Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse pentru a-si extinde sfera de influenta se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare, pe subversiune in loc de alegeri, pe intimidare in loc de libera alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si foarte eficiente ce uneste operatiuni militare, diplomatice, de informatii, economice, stiintifice si politice. Operatiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greselile sale sunt ingropate, nu puse pe prima pagina, criticii sai sunt redusi la tacere, nu laudati. Nici o cheltuiala nu este pusa sub semnul intrebarii, nici un secret nu este dezvaluit. De aceea legiuitorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetatean sa se sustraga din fata oricarei controverse. Va cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa si alerta poporul american, increzator ca impreuna cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat sa fie, liber si independent.”
President John F Kennedy