Caută
Close this search box.

Viitorul este scris în genele noastre?

Viitorul nostru este scris în genele noastre? Evoluțiile recente din genetică dau impresia unei abilități din ce în ce mai crescute de a prezice trăsăturile noastre individuale pe baza informațiilor genomice și chiar de a manipula aceste trăsături prin tehnologii cum ar fi editarea genomului pe bază de CRISPR. Pentru anumite trăsături fizice, cum ar fi culoarea ochilor și pentru boli genetice simple, cum ar fi fibroza chistică sau anemia falciformă, această predicţie este destul de precisă – într-adevăr putem prezice aceste lucruri din profilul genetic al unei persoane și chiar le-am putea modifica în embrioni cu una sau două editări.

Dar am putea face același lucru și pentru trăsături mai complexe, inclusiv pentru cele psihologice precum inteligența? În principiu, da. King Plomin, în noua sa carte, “Blueprint”, descrie ADN-ul drept un “prezicător”, de care putem fi siguri 100% și care “poate prezice viitorul de la nașterea omului.” El susține de asemenea că ADN-ul este singura sursă stabilă şi durabilă pentru a afla cine suntem noi cu adevărat. O companie americană, Genomic Prediction, a declarat recent că va oferi o selecţie de embrioni pe baza scorurilor poligenice pentru inteligenţă. Iar în China s-au născut copiii umani cu genomi editați de CRISPR, ceea ce a determinat apariţia imediată a unor viziuni privind “designul bebeluşilor”, cu modificări ale genelor care afectează toate tipurile de trăsături, inclusiv inteligența.

Perspectiva selecției genetice sau a editării genomului pentru informații / trăsături, a condus la o critică asupra lipsei de atenție acordată până în prezent preocupărilor etice asociate. Dar, chiar dacă această capacitate a noastră de a anticipa inteligența din genomul nostru este în prezent imperfectă, este doar o chestiune de timp înainte ca aceasta să devină mult mai precisă. Într-adevăr, cercetătorii găsesc tot mai multe variante genetice asociate cu inteligența, deoarece mărimea eșantionului în aceste studii continuă să crească.

Dar aceste discuții au trecut cu vederea un aspect foarte important: cele mai multe astfel de trăsături sunt doar parțial ereditare – adică doar o anumită proporție a variației pe care o vedem în trăsăturile din întreaga populație poate fi atribuită diferențelor genetice dintre oameni. Pentru inteligență, moştenirea este de aproximativ 50%, cel puțin în țările dezvoltate și în eșantioane cu statut socio-economic relativ uniform. Restul variației este de natură non-genetică. Ceea ce ne fac pe noi, oamenii, atât de diferiţi trebuie să fie ceva legat de mediul înconjurător. Dacă acest lucru ar fi adevărat și am putea identifica factorii cauzali de mediu, atunci i-am putea controla și pe ei. Și știm câţiva din aceşti factori de mediu care afectează inteligența: sănătatea maternă și cea a sugarilor, nutriția, educația. Dar totuşi s-a constatat că există o variație substanțială non-genetică a caracteristicilor umane care rămâne inexplicabilă.

Sursa: blogs.scientificamerican.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri